Prima pagină » Legislaţie » Codurile Esentiale » Codul penal, actualizat 2011, prin Legea 202/2010

Codul penal, actualizat 2011, prin Legea 202/2010

778048 citiri Secţiunea: Codurile Esentiale

Codul Penal al Romaniei, actualizat 2011, prin Legea 202/2010 ("legea micii reforme in justitie")

Legea nr. 202/2010 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 714 din 26 octombrie 2010

Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.

Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,

Este fapta ce prezinta pericol social, care a fost savarsita cu vinovatie si este prevazuta de legea penala.

Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,

Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.

Este fapta ce prezinta pericol social, care a fost savarsita cu vinovatie si este prevazuta de legea penala.

Este persoana care a savarsit cu vinovatie o infractiune ori care a participat la comiterea ei ca autor, instigator sau complice.

Este fapta ce prezinta pericol social, care a fost savarsita cu vinovatie si este prevazuta de legea penala.

Pedeapsa penala este o masura de constringere stala si un mijloc decorectare reeducare a condamnatului ce se aplica de instantele de judecata,in numele legii,persoanelor care au savirsit infractiuni,cauzind anumite lipsuri si restrictii a drepturilor lor.

Cauza care inlatura caracterul penal al faptei, prevazuta in cap. V,t. II, art. 44, C. pen., partea speciala.

Forma specifica a motivatiei care consta in orientarea activa si durabila a persoanei spre anumite domenii de activitate, fiind cel mai puternic mobil al actiunilor omenesti.

Fapta care da nastere, modifica ori stinge raportul juridic penal.

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

(lat. effractio, de la effringere " a zdrobi, a sparge"). Modalitate de savarsire a unor infractiuni constand in fosrtarea incuietorilor, ruperea legaturilor sau violarea oricarui dispozitiv de inchidere etc.

Cauza care inlatura caracterul penal al faptei, prevazuta in cap. V,t. II, art. 44, C. pen., partea speciala.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Cauza care inlatura caracterul penal al faptei, reglementata in cap. V, t. II, art. 45, C. pen., partea generala.

Forma specifica a motivatiei care consta in orientarea activa si durabila a persoanei spre anumite domenii de activitate, fiind cel mai puternic mobil al actiunilor omenesti.

Cauze care inlatura caracterul penal al faptei,

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Cauza care inlatura caracterul penal al faptei,

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Reglementata in cap. V, t. II, art. 49, C. pen., partea generala, intoxicatie a unei persoane

Este procesul psihic care se manifesta prin actiuni constiente indreptate spre realizarea unor scopuri stabilite.

Orice subsatnta sau produs care, folosit �n cantitati, concentratii sau conditii aparent nepericuloase, prezinta risc semnificativ pentru om, mediu sau pentru bunurile materiale.

In categoria activelor circulante, post ce se refera la creantele salariale, sociale si fiscale determinate

Cauza de impiedicare a punerii in miscare sau exercitarea actiunii penale,

Imprejurare sau situatie de natura sa puna in lumina pericolul social mai redus al unei fapte ilicite

Cauza care inlatura caraterul penal al faptei,

Persoana fizica in virsta de pana la 18 ani.

Cauza de impiedicare a punerii in miscare sau exercitarea actiunii penale,

Imprejurare ori situatie de natura sa releve pericolul social mai ridicat al unei fapte ilicite.

Este persoana care a savarsit cu vinovatie o infractiune ori care a participat la comiterea ei ca autor, instigator sau complice.

(lat. culpa "vina")Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala.

(urmarea imediata). Este unul din elementele laturii obiective ale infractiunii si consta in rezultatul sau in schimbarea pe care o produce in lumea exterioara actiune sau inactiunea.

Cauza de impiedicare a punerii in miscare sau exercitarea actiunii penale,

Infractiunea este complexa cand in continutul sau intra, ca element sau ca circumstanta agravanta, o actiune sau inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala.

Pedeapsa pentru infractiunea continuata

Art. 42. - Infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, la care se poate adauga un spor, potrivit dispozitiilor art. 34 sau, dupa caz, art. 40¹ alin. 1.

Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuata sau complexa

Art. 43. - Daca infractorul condamnat definitiv pentru o infractiune continuata sau complexa este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra in continutul aceleiasi infractiuni, tinandu-se seama de infractiunea savarsita in intregul ei, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai usoara decat cea pronuntata anterior.

Capitolul V
CAUZELE CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

Legitima aparare

Art. 44. - Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de legitima aparare.

Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc, si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc.

Se prezuma ca este in legitima aparare, si acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit ori delimitat prin semne de marcare.

Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul.

Starea de necesitate

Art. 45. - Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de necesitate.

Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc.

Nu este in stare de necesitate persoana care in momentul cand a savarsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.

Constrangerea fizica si constrangerea morala

Art. 46. - Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.

De asemenea, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita din cauza unei constrangeri morale, exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi inlaturat in alt mod.

Cazul fortuit

Art. 47. - Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, al carei rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta.

Iresponsabilitatea

Art. 48. - Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele.

Betia

Art. 49. - Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, se gasea, datorita unor imprejurari independente de vointa sa, in stare de betie completa produsa de alcool sau de alte substante .

Starea de betie voluntara completa produsa de alcool sau de alte substante nu inlatura caracterul penal al faptei . Ea poate constitui, dupa caz, o circumstanta atenuanta sau agravanta.

Minoritatea faptuitorului

Art. 50. - Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita de un minor care la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.

Eroarea de fapt

Art. 51. - Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, cand faptuitorul, in momentul savarsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei .

Nu constituie o circumstanta agravanta imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul savarsirii infractiunii.

Dispozitiile alin. 1 si 2 se aplica si faptelor savarsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei sau imprejurarii respective nu este ea insasi rezultatul culpei.

Necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei .

TITLUL III
PEDEPSELE

Capitolul I
DISPOZITII GENERALE