Hotararea CEDO in Cauza Andreescu impotriva Romaniei

97. Acestea fiind spuse, este esential, pentru a proteja interesele concurente care sunt libertatea de exprimare si libertatea dezbaterilor, ca, intr-o anumita masura, sa se asigure o procedura echitabila (Steel si Morris impotriva Marii Britanii, nr. 68.416/01, paragraful 95, CEDO 2005-II). In prezenta cauza, Curtea a constatat deja ca reclamantul nu a beneficiat de un proces echitabil, cu incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventie, in masura in care a fost condamnat fara a fi audiat personal de catre instanta care a constatat vinovatia sa. In plus, casand aceasta hotarare pentru a-l condamna pe reclamant penal si civil, Tribunalul Bucuresti nu a acordat nicio atentie contextului in care au fost facute afirmatiile respective sau intereselor din speta (mutatis mutandis, Desjardin impotriva Frantei, nr. 22.567/03, paragrafele 39 si 46, 22 noiembrie 2007), nici faptului ca reclamantul a fost achitat in prima instanta.
98. In aceste conditii nu s-ar putea afirma ca Tribunalul Bucuresti a oferit motive "pertinente si suficiente" pentru a concluziona ca reclamantul a adus atingere reputatiei lui A.P. si pentru a-l condamna.
99. In ceea ce priveste caracterul proportional al atingerii dreptului la libertatea de exprimare, Curtea aminteste ca natura si severitatea pedepselor aplicate sunt elemente care trebuie luate in considerare (Cumpana si Mazare impotriva Romaniei, citata mai sus, paragraful 111, si Brunet-Lecomte si altii impotriva Frantei, nr. 42.117/04, paragraful 51, 5 februarie 2009).
100. In aceasta privinta trebuie amintit ca daca statele contractante au facultatea, chiar datoria, de a reglementa exercitarea libertatii de exprimare astfel incat sa asigure, prin lege, o protectie adecvata reputatiei indivizilor, ele trebuie sa evite in aceste demersuri sa adopte masuri de natura a intimida mijloacele de informare in masa si formatorii de opinie sa isi indeplineasca rolul lor de a alerta publicul cu privire la problemele de interes general, precum relatiile personalitatilor publice cu fostul regim represiv dinainte de 1989. Curtea remarca astfel cuantumul extrem de ridicat al daunelor morale acordate, care reprezenta de peste 15 ori cuantumul salariului mediu la momentul faptelor.
101. Avand in vedere cele de mai sus, si, in special, importanta dezbaterii de interes general in cadrul careia se inscriau afirmatiile respective, Curtea considera ca ingerinta in libertatea de exprimare a reclamantului nu a fost, in speta, justificata de motive pertinente si suficiente. Astfel, ingerinta nu ar putea fi considerata proportionala si deci "necesara intr-o societate democratica" in sensul art. 10 din Conventie .
In consecinta, a existat o incalcare a acestei dispozitii.
III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie
102. Art. 41 din Conventie prevede:
"In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."
A. Prejudiciu
103. Reclamantul a solicitat 5.500 RON cu titlu de prejudiciu material, suma care reprezinta cuantumul amenzii penale si al daunelor morale platite partii vatamate ca urmare a condamnarii. El considera ca aceasta suma ar trebui reevaluata luand in considerare evolutia salariului mediu intre data platii acestor sume (2002) si anul 2009. El a solicitat, de asemenea, 5.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
104. Guvernul a sustinut ca sumele platite de catre reclamant ca urmare a condamnarii sale trebuie reevaluate tinand cont de metodele Institutului National de Statistica. Astfel, el a estimat ca sumele reactualizate se ridica la 2.222 EUR. Acesta a sustinut, de asemenea, ca legatura de cauzalitate intre prejudiciul moral invocat si suma solicitata sub acest aspect nu a fost dovedita si ca o eventuala constatare a incalcarii ar putea constitui, in sine, o reparatie suficienta a prejudiciului moral pretins de reclamant.
105. Curtea observa ca baza care trebuie retinuta pentru acordarea unei reparatii echitabile rezida, in speta, in faptul ca reclamantul nu a beneficiat de o procedura echitabila si in ingerinta disproportionata in dreptul sau la libertatea de exprimare, ca urmare a condamnarii sale pentru calomnie. Curtea constata ca reclamantul a platit atat amenda penala, cat si daunele morale acordate ca urmare a condamnarii sale penale (a contrario Anghel impotriva Romaniei, nr. 28.183/03, paragraful 78, 4 octombrie 2007). Prin urmare, avand in vedere ansamblul elementelor prezentate de catre parti in aceasta privinta, Curtea acorda reclamantului 3.500 EUR cu titlu de prejudiciu material .
106. Mai mult, Curtea considera ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral incontestabil. Statuand in echitate, astfel cum dispune art. 41 din Conventie, acorda reclamantului 5.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
B. Cheltuieli de judecata
107. Reclamantul a solicitat in acelasi timp 38 EUR pentru costurile si cheltuielile implicate de procedurile interne si 5.000 RON, aproximativ 1.180 EUR, pentru cele din fata Curtii. El a transmis documente justificative pentru o parte dintre aceste sume.
108. Guvernul a remarcat ca reclamantul nu a transmis Curtii niciun document justificativ cu privire la suma de 5.000 RON.
109. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine restituirea costurilor si cheltuielilor decat in masura in care s-a stabilit caracterul real, necesar si rezonabil al cuantumului acestora. In speta, tinand cont de documentele aflate la dispozitia sa, precum si de criteriile mentionate mai sus, Curtea considera rezonabila suma de 1.180 EUR, care include toate costurile si cheltuielile, si o acorda reclamantului.
C. Dobanzi moratorii
110. Curtea considera potrivit ca rata dobanzilor moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
C U R T E A

1. declara cererea admisibila;
2. hotaraste ca a existat o incalcare a art. 6 alin. 1 din Conventie;
3. hotaraste ca a existat o incalcare a art. 10 din Conventie;
4. hotaraste:
a) ca statul parat sa ii plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, in conformitate cu art. 44 alin. 2 din Conventie, suma de 3.500 EUR (trei mii cinci sute euro) pentru prejudiciul material, 5.000 EUR (cinci mii euro) pentru prejudiciul moral si 1.180 EUR (una mie una suta optzeci euro) pentru costuri si cheltuieli, sume ce vor fi convertite in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii, plus orice suma care ar putea fi datorata cu titlu de impozit;
b) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, valabila in aceasta perioada si majorata cu 3 puncte procentuale;
5. respinge cererea de reparatie echitabila pentru restul pretentiilor.
Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la data de 8 iunie 2010, in temeiul art. 77 alin. 2 si 3 din Regulamentul Curtii.