Codul Civil, actualizat 2015

(3) Creditorul poate vinde bunurile mobile ipotecate prin licitatie publica ori prin negociere directa, prin unul sau mai multe contracte, in bloc ori separat, in orice moment sau loc, in conditii comerciale rezonabile.
(4) Partile pot conveni, prin contractul de ipoteca, modul de valorificare a bunurilor grevate.
(5) In toate cazurile, vanzarea trebuie realizata intr-o maniera comercial rezonabila in ceea ce priveste metoda, momentul, locul, conditiile si toate celelalte aspecte ale acesteia.
Articolul 2446: Vanzarea comercial rezonabila
(1) Vanzarea bunurilor este comercial rezonabila daca are loc:
a) in modul in care se dispune in mod obisnuit de bunuri de acelasi fel pe o piata organizata;
b) la pretul stabilit pe o piata organizata si valabil in momentul vanzarii;
c) in conformitate cu practicile comerciale rezonabile urmate de cei care vand in mod obisnuit bunuri de acelasi fel.
d)in conformitate cu regulile stabilite prin contractul de ipoteca, atunci cand nu exista o piata organizata pentru bunul ipotecat sau daca nu exista practici comerciale standardizate.
(2) In conditiile prevazute la alin. (1), simplul fapt ca se putea obtine un pret mai mare daca vanzarea ar fi avut loc in alt moment sau printr-o alta metoda decat cea aleasa de creditor nu face ca vanzarea sa nu fie considerata comercial rezonabila.
Articolul 2447: Vanzarea bunului aflat in posesia debitorului
(1) Creditorul poate vinde bunul ipotecat, chiar daca acesta se afla in posesia debitorului.
(2) Cumparatorul are dreptul de a intra in posesia bunului, in conditiile art. 2.435-2.444.
Articolul 2448: Cumpararea de catre creditor
(1) Un creditor ipotecar nu poate cumpara bunul decat:
a) in cadrul unei licitatii publice;
b) prin vanzare directa, insa numai daca bunuri de acelasi fel sunt vandute in mod obisnuit pe o piata reglementata.
(2) In aceste cazuri, creditorul poate depune creanta in contul pretului.
Articolul 2449: Notificarea vanzarii
(1) Daca doreste sa vanda bunul dupa procedura reglementata in prezenta sectiune, creditorul este tinut sa comunice persoanelor prevazute la art. 2.450 o notificare de executare si sa inscrie un aviz de executare la arhiva.
(2) Atat comunicarea notificarii, cat si inscrierea avizului de executare trebuie realizate cu cel putin 15 zile inainte de data stabilita pentru vanzare.
(3) Nerespectarea acestor formalitati atrage nulitatea vanzarii.
(4) Dispozitiile acestui articol nu se aplica atunci cand bunurile care fac obiectul urmaririi sunt supuse pieirii, deteriorarii ori devalorizarii rapide ori sunt vandute in mod obisnuit pe o piata organizata.
Articolul 2450: Destinatarii notificarii
Creditorul trebuie sa adreseze notificarea:
a) debitorului obligatiei garantate prin ipoteca, fideiusorilor si codebitorilor solidari ai acestuia;
b) constituitorului sau, dupa caz, succesorilor in drepturi ai acestuia;
c) tuturor creditorilor ipotecari ale caror ipoteci au devenit opozabile prin inscrierea in arhiva a unui aviz care identifica bunul grevat si care, la data notificarii, este inscris pe numele debitorului;
d)tuturor persoanelor de la care a primit notificarea existentei unui drept sau a unei pretentii cu privire la bunul ipotecat, precum si celor de la care bunul a fost ridicat ori la care acesta se afla, daca sunt cunoscuti;
e)tuturor creditorilor ipotecari si privilegiati a caror garantie a devenit opozabila pe alta cale, in temeiul legii, daca creditorul ipotecar cunoaste identitatea si adresa acestora.
Articolul 2451: Continutul notificarii
Notificarea vanzarii trebuie sa indice in mod clar:
a) constituitorul si creditorul ipotecar;
b) bunurile care fac obiectul urmaririi;
c) suma pentru care se porneste urmarirea;
d)metoda prin care se va realiza valorificarea bunului;
e)data, ora si locul la care va avea loc licitatia publica, precum si pretul de pornire a licitatiei ori, dupa caz, data si ora cu incepere de la care creditorul va dispune de bun.
Articolul 2452: Opozitia la executare
(1) In termen de 15 zile de la comunicarea notificarii sau, dupa caz, de la inscrierea avizului de executare in arhiva, cei interesati sau vatamati prin executare pot formula opozitie la executare .
(2) Opozitia suspenda de drept procedura de vanzare pana la solutionarea definitiva a cauzei. Creditorul ipotecar care nu a preluat inca bunul va putea sa o faca si pe perioada judecarii opozitiei.
(3) Instanta va solutiona opozitia in termen de 5 zile. Hotararea instantei poate fi atacata numai cu apel in termen de 5 zile de la comunicare . In cazul respingerii opozitiei, apelul nu il opreste pe creditor sa treaca la valorificarea bunului. Apelul se solutioneaza de urgenta potrivit regulilor de la ordonanta presedintiala.
(4) Instanta poate dispune incetarea executarii pornite de creditor, daca debitorul a platit, precum si restituirea bunului de catre creditor . Daca instanta constata ca vanzarea ar urma sa se faca cu incalcarea dispozitiilor prezentei sectiuni, va stabili conditiile si regulile corespunzatoare si va incuviinta valorificarea bunului.
Articolul 2453: Plata creantei ipotecare
In orice moment pana la vanzarea bunului de catre creditor, debitorul si orice persoana interesata pot executa obligatia, platind totodata cheltuielile rezonabile facute pentru preluarea si vanzarea bunului. In acest caz, creditorul este obligat sa accepte plata, sa inceteze imediat orice masura de executare silita si sa restituie bunul debitorului.
Articolul 2454: Preferinta la executare
(1) Creditorul ipotecar de rang superior este preferat creditorilor de rang inferior in ceea ce priveste exercitiul dreptului de a executa ipoteca si poate, cat timp bunul nu a fost vandut, sa continue executarea inceputa sau sa porneasca o noua executare .
(2) Acesta poate fi insa tinut sa restituie cheltuielile facute de un creditor de rang inferior daca, fiind notificat cu privire la executarea ipotecii, omite sa invoce prioritatea drepturilor sale intr-un termen rezonabil.
Articolul 2455: Dobandirea lucrului de catre cumparator
(1) Vanzarea bunului in cadrul procedurii reglementate in prezentul capitol:
a) transfera cumparatorului toate drepturile pe care constituitorul le are asupra bunului;