Hotararea CEDO in Cauza Draghici si altii impotriva Romaniei

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

HOTARAREA
din 27 mai 2010,
definitiva la 27 august 2010,

in Cauza Draghici si altii impotriva Romaniei

(Cererea nr. 26.212/04)

In Cauza Draghici si altii impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis Lopez Guerra, judecatori, si din Stanley Naismith, grefier adjunct de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 4 mai 2010,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 26.212/04) indreptata impotriva Romaniei, prin care 3 cetateni ai acestui stat, doamnele Liliana Draghici si Ana Mazilu si domnul Adrian Hersiu (reclamantii), au sesizat Curtea la data de 3 mai 2004 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
3. Reclamantii sustin in mod special o incalcare a dreptului lor de acces la o instanta, astfel cum este garantat de art. 6 A§ 1 din Conventie, din cauza respingerii actiunii lor in revendicare pe motivul ca nu au epuizat procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, desi aceasta era, dupa parerea lor, ineficienta.
4. La data de 19 noiembrie 2007, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa ii comunice cererea de mai sus Guvernului. Asa cum permite art. 29 A§ 3 din Conventie, acesta a mai hotarat sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si fondul cauzei.

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei
5. Reclamantii s-au nascut in anul 1965, 1936 si, respectiv, 1971 si locuiesc in Ramnicu Valcea.
6. In anii 1977-1978, un teren in suprafata de 68.086,68 m2, situat in Baile Olanesti si care ii apartinea lui D.B., a fost ocupat de partidul comunist, care a construit pe el o vila.
7. Invocand Legea fondului funciar nr. 18/1991, I.D., mostenitorul lui D.B., a cerut restituirea terenului respectiv. Cererile sale au fost respinse.
8. Reclamantii, mostenitorii lui I.D., decedat in anul 1997, au formulat noi cereri de restituire a terenului la Primaria Baile Olanesti, in temeiul Legii nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 si nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, insa si de aceasta data fara succes.
9. La data de 2 iulie 2001, invocand noua Lege nr. 10/2001, reclamantii au solicitat restituirea imobilului la Regia Autonoma "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat" (Regia), care detinea terenul.
10. La data de 29 mai 2002, pentru ca nu au primit raspuns in termenul legal de 60 de zile prevazut de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, reclamantii au sesizat Tribunalul Valcea cu o actiune in revendicare impotriva Regiei si Ministerului Finantelor.
11. Printr-o hotarare din data de 12 iunie 2003, tribunalul a admis partial actiunea reclamantilor si a dispus ca paratele sa le restituie terenul. Totusi, acesta a respins cererea reclamantilor de a fi despagubiti pentru lipsa de folosinta rezultata din privarea de bunul lor. Pe baza probelor depuse la dosar, inclusiv a expertizei terenului, instanta a apreciat ca reclamantii aveau un drept recunoscut prin Legea nr. 10/2001 de a cere restituirea si ca statul si-a insusit in mod abuziv terenul.
12. Prin Decizia din data de 5 noiembrie 2003, Curtea de Apel Pitesti a admis apelul paratelor si a declarat actiunea inadmisibila pe motiv ca, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamantii ar fi trebuit sa opteze pentru procedura prevazuta de aceasta lege, si nu pentru actiunea de drept comun in revendicare. Prin aceeasi sentinta, curtea a respins apelul reclamantilor cu privire la cererea lor de despagubire pentru lipsa de folosinta.
13. Recursul formulat de reclamanti a fost respins prin decizia definitiva si irevocabila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie din 25 noiembrie 2004.
14. Pana in prezent, reclamantii nu au primit raspuns la cererea lor din data de 2 iulie 2001.
II. Dreptul si practica pertinente
15. Prevederile legale, inclusiv cele din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si jurisprudenta interna relevate sunt descrise in hotararile Brumarescu impotriva Romaniei ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, pp. 250-256, A§A§ 31-33), Strain si altii impotriva Romaniei (nr. 57.001/00, CEDO 2005-VII, A§A§ 19-26), Paduraru impotriva Romaniei (nr. 63.252/00, A§A§ 38-53, 1 decembrie 2005), Tudor impotriva Romaniei (nr. 29.035/05, A§A§ 15-20, 17 ianuarie 2008) si Faimblat impotriva Romaniei, nr. 23.066/02, A§A§15-17, 13 ianuarie 2009). Textele relevante ale Consiliului Europei sunt descrise in Hotararea Faimblat, mentionata mai sus (A§A§ 18-19).

IN DREPT

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 A§ 1 din Conventie
16. Reclamantii sustin ca respingerea actiunii lor in revendicare ca inadmisibila din cauza ca nu au urmat procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 le-a incalcat dreptul de acces la o instanta, astfel cum este el prevazut de art. 6 A§ 1 din Conventie, in masura in care aceasta procedura nu este eficienta.
Art. 6 A§ 1 prevede urmatoarele in partile sale relevante:
"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil (...) a cauzei sale, de catre o instanta (...), care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)"
A. Asupra admisibilitatii
17. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 A§ 3 din Conventie . Pe de alta parte, Curtea constata ca el nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie declarat admisibil.
B. Asupra fondului