OUG 64/2011 privind stocarea geologica a dioxidului de carbon

(8) ANRM informeaza Comisia Europeana cu privire la toate variantele de decizii de aprobare elaborate de catre aceasta, potrivit alin. (4)-(6), inclusiv cu privire la orice alte materiale luate in considerare pentru a-si formula concluzia.
(9) ANRM adopta decizia finala cand sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (2) lit. a)-d) si notifica respectiva decizie operatorului.
(10) ANRM informeaza Comisia Europeana in legatura cu decizia finala, iar in situatia in care aceasta difera de opinia Comisiei Europene, ii prezinta acesteia motivele care au stat la baza acestei decizii.
(11) Dupa transferul de responsabilitate, inspectiile planificate prevazute la art. 16 alin. (3) si (4) inceteaza, iar monitorizarea poate fi redusa pana la un nivel care asigura detectarea scurgerilor sau a neregulilor semnificative.
(12) In cazul detectarii oricaror scurgeri sau nereguli semnificative, monitorizarea se intensifica dupa cum se impune, pentru a evalua amploarea problemei si eficacitatea unor masurilor corective.
(13) In cazurile in care se constata nereguli datorate operatorului, incluzand cazurile de date incomplete, disimularea informatiilor relevante, neglijenta, inducerea deliberata in eroare sau neaplicarea actiunilor preventive, ANRM recupereaza de la operatorul anterior costurile survenite in urma transferului de responsabilitate.
(14) Fara a aduce atingere prevederilor art. 21, dupa transferul de responsabilitate, costurile nu se recupereaza.
(15) Daca un sit de stocare a fost inchis potrivit art. 18 alin. (1) lit. c), se considera ca transferul de responsabilitate are loc in cazul in care si atunci cand toate dovezile disponibile indica faptul ca dioxidul de carbon stocat este retinut complet si permanent si dupa sigilarea sitului si evacuarea instalatiilor de injectare.

Art. 20
(1) ANRM se asigura ca operatorul potential prezinta, in cadrul solicitarii autorizatiei de stocare, dovada faptului ca acesta poate constitui resurse financiare adecvate, sub forma unei garantii financiare sau a oricaror alte masuri echivalente.
(2) Garantia financiara sau masurile echivalente se stabilesc in scopul garantarii indeplinirii tuturor obligatiilor care revin in temeiul autorizatiei de stocare emise potrivit prevederilor prezentei ordonante de urgenta, inclusiv a cerintelor privind inchiderea si etapa postinchidere, precum si a oricaror obligatii care decurg din includerea siturilor de stocare sub incidenta prevederilor Hotararii Guvernului nr. 780/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Garantia financiara trebuie sa fie valabila si efectiva inainte de inceperea injectarii.
(4) Garantia financiara se actualizeaza in mod periodic pentru a lua in considerare modificarile privind riscul evaluat de scurgeri si costurile estimate ale obligatiilor care revin potrivit autorizatiei de stocare emise in baza prezentei ordonante de urgenta, precum si ale tuturor obligatiilor care revin prin includerea sitului de stocare sub incidenta prevederilor Hotararii Guvernului nr. 780/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
(5) Garantia financiara sau orice alta masura echivalenta mentionata la alin. (1)-(3) ramane valabila si efectiva:
a) dupa inchiderea sitului de stocare, potrivit art. 18 alin. (1) lit. a) sau b), pana la transferul de responsabilitate pentru situl de stocare catre ANRM, potrivit art. 19 alin. (1)-(11);
b) dupa retragerea unei autorizatii de stocare, potrivit art. 12 alin. (4).
(6) Garantia financiara sau orice alta masura echivalenta mentionata la alin. (1)-(3) ramane valabila si efectiva dupa retragerea unei autorizatii de stocare potrivit art. 12 alin. (4) in urmatoarele situatii:
a) pana la emiterea unei noi autorizatii de stocare;
b) atunci cand situl a fost inchis potrivit art. 18 alin. (1) lit. c), pana la transferul de responsabilitate potrivit art. 19 alin. (15), cu conditia ca obligatiile financiare prevazute la art. 21 sa fie indeplinite.

Art. 21
(1) Operatorul este obligat sa puna la dispozitia ANRM o contributie financiara inainte ca transferul de responsabilitate potrivit art. 19 sa fi avut loc, depusa intr-un cont cu destinatie speciala.
(2) Contributia operatorului tine seama de criteriile prevazute in anexa nr. 1 si de elementele privind istoricul stocarii de dioxid de carbon, relevante pentru a determina obligatiile aferente etapei posttransfer, si acopera cel putin costul anticipat al monitorizarii pentru o perioada de 30 de ani.
(3) Contributia financiara constituita in contul cu destinatie speciala este folosita pentru a acoperi costurile suportate de ANRM dupa transferul de responsabilitate pentru a se asigura ca dioxidul de carbon este stocat in mod complet si permanent in siturile geologice de stocare dupa transferul de responsabilitate.
(4) Pentru aplicarea prevederilor alin. (3), ANRM infiinteaza o activitate finantata integral din venituri proprii, in conditiile legii.


Capitolul V - Accesul tertilor


Art. 22
(1) Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei, denumita in continuare ANRE, si ANRM iau masurile necesare pentru a se asigura ca utilizatorii potentiali pot obtine accesul la retelele de transport si, respectiv, la siturile de stocare ale dioxidului de carbon in scopul stocarii geologice a dioxidului de carbon produs si captat potrivit prevederilor alin. (3)-(5).
(2) Transportul dioxidului de carbon se face pe baza unei licente de transport al dioxidului de carbon, emisa de catre ANRE, pentru o perioada de timp determinata.
(3) Accesul mentionat la alin. (1) este asigurat intr-un mod transparent si nediscriminatoriu, conform cerintelor stabilite de ANRE si, respectiv, de ANRM. Obiectivele accesului echitabil si deschis tin seama de:
a) capacitatea de stocare care este sau poate fi pusa la dispozitie in mod rezonabil in cadrul zonelor determinate potrivit art. 5 si, respectiv, capacitatea de transport care este sau poate fi pusa la dispozitie in mod rezonabil;
b) angajamentele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, potrivit legislatiei in vigoare, prevazuta a se indeplini prin captarea si stocarea geologica a dioxidului de carbon;
c) necesitatea de a refuza accesul atunci cand exista o incompatibilitate privind specificatiile tehnice care nu poate fi rezolvata intr-un mod acceptabil;
d) necesitatea de a respecta nevoile rezonabile si justificate, dovedite in mod corespunzator, ale proprietarului ori operatorului sitului de stocare sau, dupa caz, ale retelei de transport, precum si interesele tuturor celorlalti utilizatori ai sitului ori ai retelei sau ai principalelor instalatii de prelucrare ori manipulare aferente care pot fi afectate.
(4) In termen de 9 luni de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, ANRE va elabora o procedura privind accesul transparent si nediscriminatoriu al operatorilor potentiali la retelele de transport, aprobata prin decizie a presedintelui ANRE.
(5) In termen de 9 luni de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, ANRM va elabora o procedura privind accesul transparent si nediscriminatoriu al operatorilor potentiali la siturile de stocare ale dioxidului de carbon in scopul stocarii geologice a dioxidului de carbon, aprobata prin decizie a presedintelui ANRM.
(6) ANRM si ANRE sunt autoritatile responsabile pentru urmarirea aplicarii de catre operatorii siturilor de stocare si, respectiv, de catre operatorii de transport a masurilor prevazute la alin (3).
(7) Operatorii retelelor de transport si operatorii siturilor de stocare pot refuza accesul pe motivul lipsei de capacitate . Refuzul trebuie sa fie motivat si justificat in mod corespunzator.
(8) Atunci cand operatorul sitului de stocare sau operatorul de transport refuza accesul pe baza lipsei de capacitate tehnica ori a lipsei posibilitatilor de racordare, acesta trebuie sa realizeze orice imbunatatiri necesare, in masura in care acestea sunt realizabile din punct de vedere economic sau atunci cand un client potential este dispus sa acopere costurile respective, cu conditia ca acest lucru sa nu aiba un impact negativ asupra securitatii de mediu, a transportului si stocarii geologice a dioxidului de carbon si cu modificarea corespunzatoare a actelor de reglementare din domeniul protectiei mediului existente.

Art. 23
(1) Litigiile se solutioneaza de instanta de contencios administrativ competenta, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, in a carei circumscriptie teritoriala se afla reteaua de transport si/sau situl de stocare.
(2) In cazul unor litigii transfrontaliere se aplica sistemul de solutionare a litigiilor din statul membru sub jurisdictia caruia se afla reteaua de transport sau situl de stocare la care s-a refuzat accesul . Atunci cand, in litigiile transfrontaliere, reteaua respectiva de transport sau situl respectiv de stocare se afla sub jurisdictia mai multor state membre, acestea se consulta pentru a se asigura aplicarea prevederilor comunitare privind stocarea geologica a dioxidului de carbon in mod consecvent.