CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
HOTARAREA din 4 noiembrie 2008 in Cauza Savu impotriva Romaniei
(Cererea nr. 19.982/04)
In cauza Savu impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis Lopez Guerra, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu in data de 14 octombrie 2008,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 19.982/04) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Paul Savu (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 4 mai 2004 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. La data de 9 mai 2006, presedintele Sectiei a treia a decis sa comunice cererea Guvernului. De asemenea, astfel cum prevede art. 29 A� 3 din Conventie, s-a hotarat sa fie analizate in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.
IN FAPT
I. Circumstantele cauzei
4. Reclamantul s-a nascut in anul 1940 si locuieste in Calarasi.
A. Recursul in anulare impotriva hotararii definitive din 6 iunie 2002 care ii atribuie reclamantului un teren in suprafata de 293 m2
5. Prin Hotararea definitiva din 3 iunie 1996, Judecatoria Calarasi a respins in parte actiunea introdusa la data de 6 iunie 1994 de catre S.P., unul dintre cei 7 frati ai reclamantului, impotriva mamei lor. Instanta a statuat intr-adevar ca S.P. nu avea dreptul decat la o suprafata de 1.000 m2 din terenul de circa 1.293 m2 pe care il revendicase, teren care fusese cumparat de parintii sai in anul 1957 si nationalizat de autoritati in anii 1960.
6. In urma decesului mamei, prin Sentinta din 6 noiembrie 2001, dupa ce a procedat la administrarea unei expertize imobiliare, Judecatoria Calarasi a admis actiunea in partaj succesoral introdusa de reclamant impotriva celor 7 frati ai sai si i-a atribuit un teren in suprafata de 293 m2, care reprezenta restul terenului de 1.293 m2 mentionat mai sus si constituia masa succesorala. In acelasi timp, instanta a stabilit in sarcina sa plata unei sulte in valoare de 5.143.175 lei romanesti (ROL) in favoarea fiecaruia dintre fratii sai si i-a acordat o suma cu titlu de cheltuieli de judecata .
7. Atat apelul, cat si recursul lui S.P. impotriva sentintei mentionate mai sus au fost respinse ca neintemeiate, primul prin Decizia din 5 martie 2002 a Tribunalului Calarasi, iar al doilea prin Decizia din 6 iunie 2002 a Curtii de Apel Bucuresti. Ca raspuns la argumentele lui S.P., care sustinea ca are un drept exclusiv de proprietate asupra parcelei de 293 m2 si ca aceasta nu facuse obiectul unei cereri a mamei sale intemeiate pe Legea fondului funciar nr. 18/1991 (Legea nr. 18/1991), Curtea de Apel Bucuresti a statuat ca S.P. nu isi dovedise dreptul asupra parcelei de 293 m2. De asemenea, instanta a statuat ca, in temeiul contratului de vanzare-cumparare din anul 1957 si al retrocedarii de catre autoritati intemeiate pe Legea nr. 18/1991, aceasta parcela facea parte din masa succesorala.
8. La data de 7 august 2003, reclamantul a intrat in posesia terenului in suprafata de 293 m2 si a platit sultele datorate, in executarea Sentintei definitive din 6 noiembrie 2001 mentionate mai sus.
9. In urma unui recurs in anulare formulat de procurorul general al Romaniei in temeiul art. 330 alin. 2 din Codul de procedura civila, Curtea Suprema de Justitie, prin Decizia din 31 martie 2004, a casat deciziile mentionate mai sus si, pe fond, a respins actiunea in partaj succesoral ca neintemeiata. Instanta suprema a statuat ca parcela in suprafata de 293 m2 aflata in litigiu fusese nationalizata de stat in acelasi timp cu cea in suprafata de 1.000 m2, ca nu exista nicio dovada care sa ateste reconstituirea dreptului de proprietate al mamei reclamantului asupra terenului in suprafata de 293 m2 in temeiul Legii nr. 18/1991 si ca, facand parte din patrimoniul administratiei locale, parcela in litigiu nu trebuia sa fie inclusa in masa succesorala de partajat.
B. Procedura in anularea vanzarii de catre reclamant a terenului in suprafata de 293 m2
10. La data de 26 aprilie 2004, reclamantul a incheiat un contract de vanzare-cumparare in forma autentica cu fiul sau, S.Pl., contract prin care acesta cumpara un teren in suprafata de 400 m2 din care facea parte parcela de 293 m2 mentionata mai sus. S.Pl. a intrat in posesia terenului.
11. La data de 9 februarie 2005, invocand Hotararea din data de 31 martie 2004 pronuntata in recursul in anulare, S.P. a sesizat instantele interne cu o actiune indreptata impotriva fratilor sai, inclusiv a reclamantului, si impotriva lui S.Pl. Aceasta actiune avea ca obiect anularea contractului de vanzare-cumparare din 26 aprilie 2004 si restabilirea situatiei dinaintea executarii Sentintei din 6 noiembrie 2001.
12. Prin Decizia definitiva din data de 27 mai 2008, Curtea de Apel Bucuresti a admis partial actiunea lui S.P. Aceasta a statuat ca acel contract de vanzare-cumparare din 26 aprilie 2004 era lovit de nulitate absoluta in ceea ce priveste parcela in suprafata de 293 m2 pentru cauza ilicita si falsa, reclamantul nemaifiind proprietarul parcelei in momentul vanzarii, ca S.Pl. trebuia evacuat de pe parcela respectiva si ca reclamantului trebuia sa ii fie restituite sumele pe care le platise cu titlu de sulta la data de 7 august 2003. Instanta a respins cererea de partaj al terenului in suprafata de 1.293 m2 ca inadmisibila, Decizia din 31 martie 2004 a Curtii Supreme de Justitie dobandind autoritate de lucru judecat.
II. Dreptul intern pertinent
13. Prevederile legale relevante, in vigoare la data evenimentelor, sunt descrise in Hotararea SC Masinexportimport Industrial Group SA impotriva Romaniei (nr. 22.687/03, A� 22, 1 decembrie 2005).
IN DREPT
I. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 A� 1 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1
14. Reclamantul sustine, in esenta, ca anularea Deciziei definitive din data de 6 iunie 2002 de catre Curtea Suprema de Justitie in urma unui recurs in anulare formulat de procurorul general a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice si dreptul sau la respectarea bunurilor. El invoca art. 6 A� 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevad urmatoarele, in partile lor relevante in speta:
ARTICOLUL 6 A� 1
"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil (...) a cauzei sale, de catre o instanta (...), care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)"
Aspecte practice privind Cercetarea disciplinara a salariatilor Sursa: MCP Cabinet avocati
Valoarea Tichetelor de masa in anul 2024 Sursa: MCP Cabinet avocati
Valoarea Tichetelor cadou in anul 2024 Sursa: MCP Cabinet avocati
In cat timp poate fi aplicata o sanctiune disciplinara unui salariat? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Concursul si perioada de proba. Modalitati diferite de verificare a aptitudinilor profesionale ale salariatului Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Executarea catre salariati a obligatiilor de plata ale institutiilor publice. Care sume pot fi esalonate? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti