Hotararea CEDO in Cauza Stanca Popescu impotriva Romaniei

"Termenul de revizuire este de o luna si se va socoti: (...)
3. in cazurile prevazute de art. 322 pct. 4, din ziua in care partea a luat la cunostinta de hotararea instantei penale de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului (...). In lipsa unei astfel de hotarari termenul curge de la data cand partea a luat cunostinta de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data producerii acestora.
4. in cazurile prevazute de art. 322 pct. 5, din ziua in care [...] partea a luat cunostinta de hotararea desfiintata sau modificata pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere."
61. Articolul 405 din Codul de procedura civila reglementeaza termenul de prescriptie pentru dreptul de a cere executarea silita. Acest articol are urmatorul continut:
"Dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise in materia actiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani.
Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a cere executarea silita.
Prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie."

IN DREPT

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 A� 1 din Conventie, din cauza neexecutarii sentintelor din 28 octombrie 1996 si 12 iunie 2001
62. Reclamanta se plange de neexecutarea sentintelor ramase definitive din 28 octombrie 1996 si 12 iunie 2001 ale judecatoriei. Ea invoca art. 6 A� 1 din Conventie, care prevede urmatoarele, in partile sale relevante:
"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil (...) a cauzei sale, de catre o instanta (...) care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)."
1. Argumentele partilor
a) Guvernul
63. In ceea ce priveste Sentinta din 28 octombrie 1996, Guvernul afirma ca in urma desfiintarii sale la data de 23 iulie 2002, executarea nu mai era posibila, din lipsa de titlu executoriu. In ceea ce priveste perioada cuprinsa intre 3 septembrie 1997 si 23 iulie 2002, acesta considera ca a existat o imposibilitate obiectiva de executare . Guvernul observa in acest sens ca sentinta din 28 octombrie 1996 nu dispunea decat ca vecinii reclamantei sa ii restituie terenul. Deoarece reclamanta nu formulase niciun capat de cerere referitor la mutarea gardului in aceasta procedura, desi era la curent, sentinta pronuntata nu a facut nicio trimitere la acest lucru. Prin urmare, executorul judecatoresc, obligat sa execute hotararea judecatoreasca exact in forma in care a fost pronuntata, nu putea dispune inlaturarea gardului fara sa aduca atingere dreptului de proprietate al vecinilor. Guvernul concluzioneaza ca, avand in vedere circumstantele, era necesara o noua actiune in justitie, ceea ce reclamanta a si facut, de altfel.
64. In ceea ce priveste Sentinta din 12 iunie 2001, Guvernul observa ca o cerere a partii interesate avand ca obiect investirea sentintei respective cu formula executorie constituie o conditie prealabila necesara executarii sale. Or, reclamanta nu a prezentat o astfel de cerere decat la data de 31 mai 2007. Cererea a fost respinsa pe motivul ca termenul prevazut de lege pentru a cere executarea silita expirase. In aceste conditii, Guvernul considera ca statul nu poate fi considerat raspunzator de lipsa de diligenta a reclamantei, care a omis sa utilizeze, in termenul prevazut de lege, mijloacele aflate la dispozitia sa in vederea obtinerii executarii silite a hotararii in discutie.
b) Reclamanta
65. Reclamanta reaminteste faptul ca a solicitat la data de 3 septembrie 1997 executarea silita a Sentintei din 28 octombrie 1996 si ca a formulat ulterior mai multe plangeri impotriva executorului judecatoresc. Ea recunoaste ca a primit plata cheltuielilor de judecata stabilite prin aceasta sentinta, insa insista asupra faptului ca terenul nu i-a fost restituit. Partea interesata precizeaza si ca la data de 1 martie 1999 tribunalul ii adusese la cunostinta faptul ca trebuia sa obtina o alta hotarare judecatoreasca cu privire la mutarea gardului.
66. In ceea ce priveste argumentul Guvernului conform caruia Sentinta din 28 octombrie 1996 nu mai putea fi executata in urma desfiintarii sale, reclamanta sustine, pe de o parte, ca aceasta desfiintare era ilegala si, pe de alta parte, ca sentinta in discutie fusese perfect valabila intre data de 26 mai 1997, data la care a ramas definitiva, si data de 21 februarie 2003, data desfiintarii sale, adica timp de circa 6 ani. Or, in aceasta perioada de timp autoritatile nu au asistat-o in executarea silita a sentintei respective, desi ea prezentase o cerere in acest sens inca din anul 1997.
67. In ceea ce priveste Sentinta din data de 12 iunie 2001, reclamanta arata ca a formulat o cerere de executare silita la data de 31 mai 2007, insa precizeaza ca aceasta cerere fusese precedata de Adresa din data de 1 iunie 2005 pe care i-o trimisese Presedintelui Romaniei pentru a-i cere ajutorul, acest lucru avand loc dupa esecul demersurilor sale la executorul judecatoresc cu privire la executarea Sentintei din 28 octombrie 1996. Reclamanta atrage atentia asupra faptului ca memoriul sau i-a fost transmis prefecturii care, la randul sau, a invitat primaria la data de 17 iulie 2005 sa ii analizeze situatia. Conform afirmatiilor reclamantei, primaria i-a recomandat apoi sa se adreseze unui executor judecatoresc.
68. Reclamanta considera, in plus, ca Sentinta din data de 12 iunie 2001 tinea de domeniul actiunilor reale imobiliare, pentru care termenul de prescriptie a executarii silite era de 10 ani.
2. Aprecierea Curtii
69. Curtea reaminteste jurisprudenta sa conform careia art. 6 din Conventie ii garanteaza oricarei persoane dreptul de acces la justitie, care are drept consecinta dreptul la executarea hotararilor judecatoresti definitive (Hornsby impotriva Greciei, hotararea din 19 martie 1997, A� 40, Culegere de hotarari si decizii 1997-II). Totusi, acest drept nu poate obliga un stat sa asigure executarea fiecarei hotarari cu caracter civil, oricare ar fi ea si oricare ar fi circumstantele; in schimb, statul are obligatia de a se dota cu un arsenal juridic adecvat si suficient pentru a asigura respectarea obligatiilor pozitive ce ii revin (Ciprova impotriva Republicii Cehe (dec.), nr. 33.273/03, 22 martie 2005; Topciov impotriva Romaniei (dec.), nr. 17.369/02, 15 iunie 2006). Curtea are ca sarcina exclusiva de a analiza daca masurile adoptate de autoritatile nationale au fost adecvate si suficiente (Ruianu impotriva Romaniei, nr. 34.647/97, A� 66, 17 iunie 2003).
70. In speta, in ceea ce priveste executarea celor doua sentinte impotriva unor particulari, statul era obligat sa puna la dispozitia reclamantei un sistem care sa ii permita sa obtina executarea respectiva.
71. Curtea apreciaza ca trebuie facuta o distinctie intre executarea Sentintei din 28 octombrie 1996 si cea a Sentintei din 12 iunie 2001. In ceea ce priveste prima sentinta, Curtea nu considera necesar sa se ocupe de acea parte a sa referitoare la plata cheltuielilor de judecata, avand in vedere ca reclamanta nu insista asupra acestui lucru (paragraful 65 de mai sus).
a) Asupra executarii Sentintei din 28 octombrie 1996
72. In ceea ce priveste Sentinta din 28 octombrie 1996, Curtea observa ca autoritatile au reactionat in mod corespunzator la cererea partii interesate din 3 septembrie 1997. Astfel, s-a deschis un dosar de executare si executorul judecatoresc a dispus ca vecinii sa ii restituie terenul reclamantei. In aceasta privinta, din probele aflate la dosar rezulta ca reclamanta ii solicitase executorului sa ii oblige pe vecinii sai sa mute un gard amplasat pe terenul sau. In aceste conditii, executorul a informat-o ca sentinta ce trebuia executata nu impunea o asemenea obligatie in sarcina vecinilor si i-a sugerat sa sesizeze in primul rand instantele cu o astfel de cerere . Pe de alta parte, atat tribunalul, cat si curtea de apel au confirmat punctul de vedere al executorului judecatoresc (paragrafele 13, 18 si 19 de mai sus). In orice caz, reclamanta a acceptat sugestia facuta de executor, formuland o actiune in acest sens inca din data de 16 februarie 1998 (paragraful 15 de mai sus).
73. Avand in vedere ca din dosar nu reiese ca reclamanta ar fi formulat, in cadrul procedurii in revendicare solutionata prin Sentinta din 28 octombrie 1996, un capat de cerere referitor la mutarea gardului, Curtea considera ca nu era excesiv sa i se ceara sa introduca o actiune specifica.
74. Curtea apreciaza, asadar, ca autoritatile nationale au informat-o pe reclamanta cu privire la piedicile la executarea silita dorita de aceasta, precum si asupra demersurilor pe care trebuia sa le indeplineasca.
75. Curtea nu poate, asadar, sa considere ca statul si-a incalcat obligatia ce ii revenea de a o asista pe reclamanta in demersurile sale in vederea executarii Sentintei din 28 octombrie 1997.
76. Prin urmare, acest capat de cerere este vadit neintemeiat si trebuie respins in temeiul art. 35 A�A� 3 si 4 din Conventie .
b) Asupra executarii Sentintei din 12 iunie 2001
77. In ceea ce priveste Sentinta din 12 iunie 2001, Curtea observa impreuna cu Guvernul ca reclamanta a solicitat la data de 31 mai 2007 ca aceasta sentinta sa fie investita cu formula executorie. Cererea sa a fost respinsa de judecatorie la data de 1 iunie 2007 pe motivul ca termenul de prescriptie pentru dreptul de a solicita executarea silita expirase. Solutia judecatoriei a fost confirmata prin Decizia din 18 ianuarie 2008 a tribunalului (paragrafele 46-49 de mai sus). In masura in care reclamanta sustine ca in speta era aplicabil un alt termen de prescriptie, Curtea observa ca partea interesata a avut posibilitatea sa isi expuna punctul de vedere si ca instantele nationale si-au motivat hotararile, care nu par sa fie nici vadit eronate, nici lovite de arbitrar. Avand in vedere ca este in primul rand de datoria instantelor nationale sa aplice dreptul intern si sa aprecieze probele (Garcia Ruiz impotriva Spaniei [MC], nr. 30.544/96, A� 28, CEDO 1999-I), Curtea nu poate aprecia ea insasi elementele de fapt care au determinat o instanta nationala sa adopte o anume hotarare mai degraba decat o alta, caci altfel ar deveni o a patra instanta si si-ar incalca limitele misiunii (vezi, mutatis mutandis, Kemmache impotriva Frantei (nr. 3), 24 noiembrie 1994, A� 44, seria A nr. 296-C).
78. In aceste conditii, Curtea apreciaza ca ii revenea reclamantei sa se foloseasca de mijloacele puse la dispozitia sa de catre legislatia nationala si sa faca apel, daca era cazul, la forta publica pentru a o asista in executare (Ciprova, mentionata mai sus). Acest lucru presupune, in opinia Curtii, respectarea de catre partea interesata a procedurii si a termenelor prevazute de dreptul intern, ceea ce nu a fost cazul in speta. In masura in care reclamanta sustine ca a solicitat asistenta Presedintelui statului in vederea executarii Sentintei din 12 iunie 2001, Curtea retine ca nu era vorba de un demers prevazut de lege pentru executarea unei hotarari judecatoresti. Mai mult, aceasta nu distinge niciun motiv pentru a subscrie la afirmatia reclamantei conform careia demersurile la executorul judecatoresc in vederea executarii acestei sentinte erau sortite esecului.
79. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea apreciaza ca autoritatile nationale au asistat-o in mod corespunzator pe reclamanta in vederea executarii Sentintei din 12 iunie 2001.
80. Prin urmare, si acest capat de cerere este vadit neintemeiat si trebuie respins in temeiul art. 35 A�A� 3 si 4 din Conventie .
II. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 A� 1 din Conventie din cauza duratei procedurilor
81. Reclamanta se plange de durata totala a procedurilor referitoare la revendicarea terenului si la obligarea vecinilor de a muta gardul, pe care o considera excesiva. In formularul sau de cerere trimis grefei la data de 19 septembrie 2001, aceasta se plange de faptul ca introdusese o actiune in revendicare in anul 1994 si ca procedura de executare silita a sentintei aferente se afla inca pe rol. In plus, ea considera ca, din cauza neexecutarii sentintei pronuntate in aceasta procedura, ea a fost obligata sa introduca o actiune ce urmarea obligarea lui P. A. la mutarea gardului sau, actiune care nu fusese nici ea solutionata la data respectiva. Ea invoca art. 6 A� 1 din Conventie, care prevede urmatoarele in partile sale relevante:
"Orice persoana are dreptul la judecarea (...) intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta (...) care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)."
82. Guvernul considera ca cele doua proceduri erau de o anumita complexitate si ca, in speta, nu au existat perioade lungi de inactivitate imputabile autoritatilor.
83. La randul sau, reclamanta sustine ca durata celor doua proceduri mentionate mai sus este excesiva, avand in vedere ca sentintele din 28 octombrie 1996 si din 12 iunie 2001 nu au fost executate inca, astfel incat ea nu detine inca posesia asupra terenului sau. Ea considera ca intarzierile in proceduri nu au fost cauzate din vina sa, ci in principal din vina autoritatilor. Reclamanta considera ca a fost obligata sa inceapa cea de-a doua procedura din cauza neexecutarii Sentintei din 28 octombrie 1996.
84. Caracterul rezonabil al duratei unei proceduri, aminteste Curtea, se apreciaza in functie de circumstantele cauzei si tinand cont de criteriile consacrate de jurisprudenta sa, in special de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantilor si de cel al autoritatilor competente, precum si de miza litigiului pentru partile interesate (Frydlender impotriva Frantei [MC], nr. 30.979/96, A� 43, CEDO 2000-VII).
85. Desi reclamanta sustine ca durata totala a procedurilor a fost excesiva, Curtea apreciaza ca este vorba de doua proceduri diferite care, intr-o anumita masura, s-au desfasurat in paralel si pe care se cuvine sa le analizeze separat. In masura in care reclamanta intelege sa se planga si de durata excesiva a perioadei de executare a celor doua sentinte, Curtea reaminteste ca executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de la ce instanta ar emana ea, trebuie considerata ca facand parte integranta din "proces", in sensul art. 6 din Conventie (Hornsby, mentionata mai sus, A� 40). Cu toate acestea, in speta, avand in vedere concluziile expuse in paragrafele 76 si 80 de mai sus, ea considera ca trebuie tinut cont numai de durata celor doua proceduri pe fond .
a) Asupra duratei procedurii in revendicare
86. Curtea observa ca aceasta procedura are doua parti: prima a inceput la data de 6 septembrie 1994 odata cu sesizarea Judecatoriei Costesti si s-a incheiat la data de 26 mai 1997 cu decizia Tribunalului Arges; a doua parte a inceput la data de 17 septembrie 2001, odata cu cererea de revizuire a Sentintei din data de 28 octombrie 1996 si s-a incheiat la data de 30 iunie 2003 cu Decizia din 30 iunie 2003 a Curtii de Apel Pitesti.
87. Asadar, procedura a durat in total aproximativ 4 ani si 6 luni si a cunoscut doua grade de jurisdictie in prima parte a sa si 3 grade de jurisdictie in cea de-a doua.
88. Tinand cont de jurisprudenta sa, Curtea apreciaza ca durata acestei proceduri nu a fost excesiva.
89. Rezulta ca acest capat de cerere este vadit neintemeiat si trebuie respins conform art. 35 A�A� 3 si 4 din Conventie .