OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ

Serviciile non-economice de interes general
Serviciile non-economice de interes general reprezinta activitatile care nu au caracter economic si sunt desfasurate in vederea satisfacerii unei/unor nevoi de interes public direct de catre o autoritate a administratiei publice sau de catre organismele prestatoare de servicii publice sub monitorizarea si controlul acesteia sau mandatate de aceasta.

TITLUL II
Reglementarea si infiintarea serviciilor publice

ARTICOLUL 586
Stabilirea caracterului de serviciu public
Caracterul de serviciu public al unei activitati sau al unui ansamblu de activitati se recunoaste prin acte normative.

ARTICOLUL 587
Actul de reglementare a unui serviciu public
Actul normativ prin care se reglementeaza un serviciu public trebuie sa contina cel putin urmatoarele elemente:
a) activitatea sau activitatile care constituie serviciul public respectiv;
b) obiectivele serviciului public;
c) tipul de serviciu public;
d) obligatiile de serviciu public, daca este cazul;
e) structura responsabila pentru prestarea serviciului public;
f) modalitatile de gestiune;
g) sursele de finantare;
h) modalitati de monitorizare, evaluare si control a modului de furnizare a serviciului public;
i) sanctiuni;
j) standarde de calitate si de cost, in cazul in care acestea sunt stabilite potrivit legii;
k) alte elemente stabilite prin lege.

ARTICOLUL 588
Competenta de reglementare in domeniul serviciilor publice
Autoritatile de reglementare in domeniul serviciilor publice se stabilesc prin lege.

ARTICOLUL 589
Competenta de infiintare/organizare a structurii responsabile cu furnizarea/prestarea serviciilor publice
(1) Autoritatile administratiei publice centrale, prin acte normative, au competenta de infiintare/organizare a structurilor responsabile pentru prestarea serviciilor publice de interes national.
(2) Autoritatile administratiei publice locale, prin acte administrative, au competenta de infiintare/organizare a structurilor responsabile pentru prestarea serviciilor care raspund in principal nevoilor specifice colectivitatii locale.

TITLUL III
Gestiunea serviciilor publice

ARTICOLUL 590
Modalitatile de gestiune ale unui serviciu public
Modalitatile de gestiune ale unui serviciu public sunt: />a) gestiunea directa;
b) gestiunea delegata.

ARTICOLUL 591
Gestiunea directa
(1) Gestiunea directa este modalitatea de gestiune prin care o autoritate a administratiei publice isi asuma/exercita nemijlocit competenta care ii revine cu privire la prestarea unui serviciu public potrivit legii sau actului de reglementare a serviciului public.
(2) Gestiunea directa se poate realiza de catre o autoritate a administratiei publice, de catre structurile cu sau fara personalitate juridica ale acesteia, de catre societatile reglementate de Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cu capital social integral al statului sau al unitatii administrativ-teritoriale infiintate de autoritatile administratiei publice sau alte persoane juridice de drept privat, dupa caz, cu respectarea prevederilor legale.

ARTICOLUL 592
Gestiunea delegata
(1) Gestiunea delegata este modalitatea de gestiune prin care prestarea serviciului public se realizeaza in baza unui act de delegare si/sau a unei autorizari din partea autoritatii administratiei publice competente, cu respectarea prevederilor din legislatia privind achizitiile publice, achizitiile sectoriale si concesionarea de servicii, de catre organismele prestatoare de servicii publice, altele decat cele prevazute la art. 591 alin. (2).
(2) Gestiunea delegata poate implica dreptul organismului prestator de servicii publice de a utiliza infrastructura aferenta serviciului delegat, printr-una dintre modalitatile prevazute de legislatia aplicabila fiecarui tip de serviciu .

ARTICOLUL 593
Actul de delegare pentru serviciile de interes economic general
(1) Actul de delegare catre un operator economic a prestarii serviciului de interes economic general este act administrativ si trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele elemente, cu exceptia cazului in care prin legi speciale se prevede altfel:
a) continutul obligatiilor de serviciu public;
b) organismul prestator al serviciului/serviciilor publice si, daca este cazul, teritoriul pe care presteaza;
c) durata pentru care este incredintata prestarea serviciului;
d) natura oricaror drepturi speciale acordate organismului prestator de servicii publice de catre legiuitor sau de catre autoritatea administratiei publice competente;