Codul muncii 2022. Integral si Actualizat 2022

TITLUL III: Timpul de munca si timpul de odihna

CAPITOLUL I: Timpul de munca

SECTIUNEA 1: Durata timpului de munca

Articolul 111

Timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.

Articolul 112

(1) Pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.

*) OUG 132/2020 - Art. 1

(1) Prin derogare de la prevederile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul reducerii temporare a timpului de munca, determinate de instituirea starii de urgenta/alerta/asediu, in conditiile legii, pe perioada starii de urgenta/alerta/asediu, precum si pe o perioada de pana la 3 luni de la data incetarii ultimei perioade in care a fost instituita starea de urgenta/alerta/asediu, angajatorii au posibilitatea reducerii timpului de munca a salariatilor cu cel mult 80% din durata zilnica, saptamanala sau lunara, prevazuta in contractul individual de munca .

(2) Acolo unde exista organizatii sindicale indreptatite sa negocieze contractul colectiv la nivel de unitate, astfel cum acestea sunt definite in Legea dialogului social nr. 62/2011, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau reprezentanti ai salariatilor, masura de reducere a timpului de munca prevazuta la alin. (1) se ia de angajator cu acordul organizatiei sindicale indreptatite sa negocieze contractul colectiv ori, in cazul in care aceasta nu exista, cu reprezentantii salariatilor.

(3) Reducerea timpului de munca in conditiile prevazute la alin. (1) se stabileste prin decizia angajatorului, pentru o perioada de cel putin 5 zile lucratoare, cuprinse in perioada de 30 de zile calendaristice, incepand cu prima zi de aplicare efectiva a masurii. Reducerea timpului de munca se aplica si in cazul programului de munca in ture, precum si in cazul programului de munca inegal.

(4) Angajatorul poate modifica programul de munca ori de cate ori este necesar, cu obligatia de a justifica o astfel de modificare, in limitele prevazute la alin. (2) .

(5) Decizia angajatorului privind reducerea timpului de munca, programul de lucru, modul de repartizare a acestuia pe zile si drepturile salariale aferente se comunica salariatului cu cel putin 5 zile inainte de aplicarea efectiva a masurii.

(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (5) , comunicarea catre salariat se face cu cel putin 24 de ore anterior aplicarii efective a masurii, in cazul in care intervine o modificare a programului de lucru determinata de o crestere a activitatii angajatorului care necesita suplimentarea personalului sau in cazul in care se impune inlocuirea unui salariat care se afla in imposibilitatea de a presta activitate conform programului sau de lucru.

(7) Pe durata reducerii timpului de munca in conditiile prevazute la alin. (1) , salariatii afectati de masura beneficiaza de o indemnizatie de 75% din salariul de baza brut lunar aferent orelor de reducere a programului de lucru.

(8) In situatia in care bugetul angajatorului destinat platii cheltuielilor de personal permite, indemnizatia prevazuta la alin. (7) poate fi suplimentata de angajator cu sume reprezentand diferenta pana la nivelul salariului de baza corespunzator locului de munca ocupat, fara ca aceasta diferenta sa poata fi decontata conform dispozitiilor alin. (16) .

(9) Indemnizatia prevazuta la alin. (7) este suportata de angajator, din capitolul aferent cheltuielilor de personal din bugetul de venituri si cheltuieli al acestuia, si se achita la data platii salariului aferent lunii respective, urmand a se deconta, in cel mult 5 zile de la emiterea deciziei prevazute la art. 11 alin. (4) , din bugetul asigurarilor pentru somaj, dupa indeplinirea de catre angajator a obligatiilor declarative si de plata aferente veniturilor din salarii si asimilate salariilor din perioada pentru care se face solicitarea, in conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare. Procedura de decontare a sumelor se stabileste prin hotarare a Guvernului.

(10) In situatia in care angajatorul nu recupereaza indemnizatia acordata potrivit alin. (9) de la bugetul asigurarilor pentru somaj, acesta nu are dreptul de a o recupera de la salariat .

(11) Indemnizatia prevazuta la alin. (7) reprezinta venit de natura salariala si este supusa impozitarii si platii contributiilor sociale, in conditiile legii. Pentru calculul impozitului pe venit se aplica regulile prevazute la art. 78 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015, cu modificarile si completarile ulterioare.

(12) In situatia in care, in cursul aceleiasi luni, salariatul obtine atat venituri din salarii, cat si indemnizatia prevazuta la alin. (7) , in vederea impozitarii, acestea se cumuleaza, pentru acordarea deducerii personale. Impozitul lunar se determina potrivit prevederilor art. 78 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015, cu modificarile si completarile ulterioare.

(13) Pe perioada de aplicabilitate a masurii prevazute la alin. (1) sunt interzise atat angajarea de personal pentru prestarea unor activitati identice ori similare cu cele prestate de catre salariatii al caror timp de munca a fost redus, cat si subcontractarea activitatilor desfasurate de salariatii al caror timp de munca a fost redus. Interdictia se raporteaza la nivel de filiala, sucursala sau alte sedii secundare definite de Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, la nivelul carora se aplica masura prevazuta la alin. (1) .

(14) Prin exceptie de la prevederile alin. (13) , este permisa angajarea pentru inlocuirea salariatilor al caror program a fost redus in conditiile prevazute la alin. (1) , daca incetarea contractului individual de munca are loc in conditiile art. 56, 61 si 81 din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

(15) Pe perioada de aplicabilitate a masurii prevazute la alin. (1) , salariatul beneficiaza de toate celelalte drepturi prevazute in contractul individual de munca sau in contractul colectiv de munca .

(16) Angajatorul poate dispune masura reducerii timpului de munca in conditiile prevazute la alin. (1) si (3) si poate solicita decontarea indemnizatiei prevazute la alin. (7) daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a) masura afecteaza cel putin 10% din numarul de salariati ai unitatii;

b) reducerea activitatii este justificata de o diminuare a cifrei de afaceri din luna anterioara aplicarii masurii prevazute la alin. (1) sau, cel mult, din luna dinaintea lunii anterioare acesteia, cu cel putin 10% fata de luna similara sau fata de media lunara a cifrei de afaceri din anul anterior declararii starii de urgenta/alerta/asediu, respectiv 2019. In cazul organizatiilor neguvernamentale, precum si al angajatorilor din categoria reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 182/2016, diminuarea se raporteaza la veniturile realizate.

(17) In cazul unei societati nou-infiintate in perioada 1 ianuarie-15 martie 2020 si care are cel putin un angajat, prin exceptie de la prevederile alin. (16) lit. b) , diminuarea se raporteaza la cifra de afaceri realizata in luna anterioara aplicarii masurii prevazute la alin. (1) .

(18) Pe perioada aplicarii masurii prevazute la alin. (1) , salariatii afectati de aceasta masura nu pot efectua munca suplimentara la acelasi angajator .

(19) Pe perioada aplicarii masurii prevazute la alin. (1) , salariatilor afectati nu le poate fi redus programul de lucru in temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

(20) Prin exceptie de la prevederile alin. (15) , in cazul angajatorilor care aplica masura de la alin. (1) , acordarea de prime sau alte venituri in afara de salariul de baza stabilit prin contract, pentru persoanele care asigura conducerea si/sau administrarea societatilor, potrivit Legii nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se efectueaza dupa finalizarea perioadei de aplicare a masurii.

(21) In lunile in care se aplica reducerea timpului de munca, in conditiile prevazute la alin. (1) , angajatorul nu poate initia concedieri colective.

(22) Prevederile alin. (1) -(21) se aplica si in cazul ucenicilor, cu conditia ca angajatorul sa asigure ucenicului accesul la pregatire teoretica si practica pentru dobandirea competentelor prevazute de standardul ocupational, respectiv de standardul de pregatire profesionala, potrivit Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de munca, republicata, cu modificarile ulterioare.

(2) In cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana.

Articolul 113

(1) Repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus .

(2) In functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.

Articolul 114

(1) Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.

(2) Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.

(3) Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni.

(4) Sub rezerva respectarii reglementarilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca a salariatilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de munca pot prevedea derogari de la durata perioadei de referinta stabilite la alin. (3) , dar pentru perioade de referinta care in niciun caz sa nu depaseasca 12 luni.

(5) La stabilirea perioadelor de referinta prevazute la alin. (2) -(4) nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca .

(6) Prevederile alin. (1) -(4) nu se aplica tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani.

Articolul 115

(1) Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore.

(2) Durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore.

Articolul 116

(1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern.

(2) Programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat expres in contractul individual de munca .

Articolul 117