Hotararea CEDO in Cauza Bartos impotriva Romaniei

28. La momentul faptelor, articolele pertinente din Codul de procedura civila prevedeau:

ARTICOLUL 330

"Procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, poate ataca cu recurs in anulare, la Curtea Suprema de Justitie, hotararile judecatoresti irevocabile pentru urmatoarele motive:
1. cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti;
2. cand prin hotararea atacata s-a produs o incalcare esentiala a legii, ce a determinat o solutionare gresita a cauzei pe fond ori aceasta hotarare este vadit netemeinica."

ARTICOLUL 330¹

"In cazurile prevazute de art. 330 pct. 1 si 2, recursul in anulare se poate declara in termen de 1 an de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas irevocabila."
29. Articolele 330 si 3301 din Codul de procedura civila au fost abrogate prin art. I pct. 17 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003.

IN DREPT

I. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 A� 1 din Conventie
30. Reclamanta sustine ca anularea de catre Curtea Suprema de Justitie a hotararilor definitive din 24 aprilie si 24 septembrie 2001 a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice. Astfel, ea se plange de incalcarea art. 6 A� 1 din Conventie, care, in partea relevanta, dispune dupa cum urmeaza:
"1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, (...), de catre o instanta independenta si impartiala, (...), care va hotari asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)".
A. Cu privire la admisibilitate
31. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 A� 3 din Conventie . De asemenea, Curtea constata ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate.
B. Cu privire la fond
32. Guvernul face trimitere la Cauza Brumarescu, in care Curtea a concluzionat asupra unei incalcari a art. 6 A� 1 din Conventie ca urmare a repunerii in discutie a unei hotarari definitive in urma introducerii unui recurs in anulare de catre procurorul general, care dispunea in acest sens de o putere discretionara (Brumarescu impotriva Romaniei, [MC], nr. 28.342/95, alin. 62, CEDO 1999-VII).
33. Totusi, Guvernul subliniaza ca in prezenta cauza, spre deosebire de cauza citata mai sus, recursul in anulare a fost introdus in termenul legal de un an de la data ultimei hotarari contestate si ca el nu a fost expresia puterii discretionare a procurorului general.
34. Guvernul considera ca, prin respingerea cererii de restituire a costului lucrarilor efectuate de sotii L. si obligarea acestora la plata catre reclamanta a chiriilor, Tribunalul si Curtea de Apel au comis o grava eroare in aprecierea faptelor si aplicarea dreptului, in conditiile in care lucrarile respective au dus la cresterea valorii imobilului si niciun contract de inchiriere nu a fost incheiat cu reclamanta.
35. In consecinta, Guvernul apreciaza ca introducerea unui recurs in anulare la Curtea Suprema de Justitie era singura posibilitate pentru a restabili ordinea juridica afectata de erorile instantelor sus-mentionate.
36. Reclamanta contesta argumentele Guvernului si insista asupra faptului ca anularea deciziilor definitive din 24 aprilie si 24 septembrie 2001 a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice. Ea adauga ca, prin admiterea recursului in anulare, Curtea Suprema de Justitie a dat in acelasi timp dovada de lipsa de independenta si impartialitate.
37. Curtea reaminteste ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 A� 1 din Conventie, trebuie interpretat in lumina preambulului Conventiei, care enunta preeminenta dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor-parti.
38. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care implica, printre altele, ca solutia stabilita in mod definitiv de catre instante cu privire la un litigiu sa nu mai poata fi repusa in discutie (Brumarescu, citata mai sus, A� 61). In temeiul acestui principiu, nicio parte nu poate solicita revizuirea unei decizii definitive si executorii doar pentru a obtine o noua analiza a cauzei si o noua hotarare in privinta sa (Riabykh impotriva Rusiei, nr. 52.854/99, A� 52, CEDO 2003-IX).
39. In cauza de fata, avand in vedere sustinerile Guvernului in sensul ca deciziile din 24 aprilie si 24 septembrie 2001 erau rezultatul unei erori in aprecierea faptelor si aplicarea dreptului, Curtea reaminteste ca simplul fapt ca ar putea exista doua puncte de vedere cu privire la un subiect nu este un motiv suficient pentru a determina rejudecarea unei cauze (Riabykh, citata mai sus, A� 52).
40. In ceea ce priveste termenul pentru introducerea recursului in anulare, chiar daca in prezenta cauza, spre deosebire de situatia din Cauza Brumarescu, citata mai sus, in care procurorul general nu trebuia sa respecte niciun termen, exercitarea acestei cai extraordinare de recurs a avut loc in termenul legal prevazut de art. 3301 din Codul de procedura civila, Curtea considera ca aceasta diferenta nu este de natura sa determine o solutie diferita fata de cea din Cauza Brumarescu (a se vedea, de asemenea, Societatea Comerciala Masinexportimport Industrial Group - S.A. impotriva Romaniei, nr. 22.687/03, A� 36, 1 decembrie 2005).
41. Aceste elemente ii sunt suficiente Curtii pentru a concluziona ca anularea deciziilor definitive din 24 aprilie si 24 septembrie 2001 a incalcat dreptul la un proces echitabil al reclamantei.
42. In consecinta, a fost incalcat art. 6 A� 1 din Conventie .
43. Avand in vedere concluziile anterioare, Curtea considera ca nu este necesar sa examineze separat capatul de cerere al reclamantei referitor la pretinsa lipsa de independenta si impartialitate a Curtii Supreme de Justitie, acest capat de cerere constituind doar un aspect particular al dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 A� 1 din Conventie, care a fost deja examinat de catre Curte .
II. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1
44. Reclamanta se plange ca Hotararea din 19 noiembrie 2002 a Curtii Supreme de Justitie a avut ca efect incalcarea dreptului la respectarea bunurilor sale, asa cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, care este redactat dupa cum urmeaza:
"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor."
A. Cu privire la admisibilitate
45. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 A� 3 din Conventie . De asemenea, Curtea constata ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate.
B. Cu privire la fond
46. Guvernul admite ca, in temeiul hotararilor definitive din 24 aprilie si 24 septembrie 2001, reclamantei i s-a recunoscut o creanta impotriva sotilor L. si ca, de asemenea, anularea acestei creante, precum si obligarea reclamantei la plata de daune au constituit o ingerinta in dreptul acesteia la respectarea bunurilor. Totusi, Guvernul considera ca ingerinta era compatibila cu prevederile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, de vreme ce aceasta era legala si urmarea un scop legitim.
47. In ceea ce priveste respectarea principiului legalitatii, Guvernul arata ca ingerinta se bazeaza pe dispozitiile art. 330 si 3301 din Codul de procedura civila, astfel cum erau acestea redactate la momentul faptelor.
48. In ceea ce priveste scopul legitim urmarit, Guvernul sustine ca ingerinta era necesara pentru a restabili ordinea juridica in urma erorii comise de catre Tribunal si Curtea de Apel.
49. In sfarsit, Guvernul considera ca hotararea Curtii Supreme de Justitie nu a avut consecinte reale asupra drepturilor patrimoniale ale reclamantei, in conditiile in care sotii L. nu au solicitat restituirea sumei pe care i-au platit-o.
50. Reclamanta insista asupra faptului ca Decizia din 19 noiembrie 2002 a Curtii Supreme de Justitie a dus la o incalcare a dreptului sau la respectarea bunurilor.
51. Curtea observa mai intai ca nu se contesta faptul ca, in baza hotararilor definitive din 24 aprilie si 24 septembrie 2001, reclamanta avea o creanta suficient de bine determinata pentru a fi exigibila. De altfel, sotii L. i-au platit suma in litigiu, de care a putut sa se bucure in mod nestingherit pana la decizia Curtii Supreme de Justitie care a anulat aceasta creanta si a obligat-o la plata de despagubiri pentru lucrarile efectuate de sotii L.
52. Chiar daca pana acum si in ciuda inceperii unei proceduri de executare silita avand ca obiect bunurile sale reclamanta nu s-a conformat inca deciziei Curtii Supreme de Justitie, Curtea considera ca anularea creantei sale si obligarea la plata de despagubiri au avut ca efect lipsirea reclamantei de bunurile sale, in sensul celei de-a doua fraze din primul paragraf al art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie (a se vedea, mutatis mutandis, Societatea Comerciala Masinexportimport Industrial Group - S.A., citata mai sus, A� 44).
53. O lipsire de proprietate care intra sub incidenta acestei norme se poate justifica doar daca se demonstreaza in special ca aceasta a intervenit pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege. In plus, orice ingerinta in exercitarea dreptului de proprietate trebuie sa raspunda criteriului proportionalitatii (Brumarescu, citata mai sus, A�A� 73-74).
54. In speta, Curtea observa in special ca nu se contesta ca ingerinta in dreptul reclamantei la respectarea bunurilor a avut loc in conditiile prevazute de lege, si anume dispozitiile Codului de procedura civila referitoare la recursul in anulare.
55. In ceea ce priveste justificarea acestei ingerinte, Curtea observa ca Guvernul sustine ca interventia procurorului general era necesara pentru a restabili ordinea juridica pe care erorile de judecata ale Tribunalului si Curtii de Apel au incalcat-o.