Hotararea CEDO in Cauza Stanca Popescu impotriva Romaniei

In Cauza Stanca Popescu impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Birsan, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 16 iunie 2009,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 8.727/03) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Stanca Popescu (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 8 decembrie 2000, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
3. La data de 18 martie 2008, Curtea a hotarat sa comunice cererea Guvernului. Asa cum permite art. 29 A� 3 din Conventie, aceasta a mai hotarat sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei
4. Reclamanta s-a nascut in anul 1921 si locuieste in Barla, judetul Arges.
A. Actiunea in revendicare impotriva vecinilor reclamantei
1. Procedura solutionata prin Sentinta din 28 octombrie 1996 a Judecatoriei Costesti
5. La data de 6 septembrie 1994, reclamanta a sesizat Judecatoria Pitesti cu o actiune in revendicare impotriva a 2 vecini, doamna P.F. si domnul P.A., pentru a i se restitui un teren ce fusese ocupat abuziv de parati. S-a realizat o expertiza de catre expertul Z.D., care a intocmit un raport conform caruia persoanele in discutie ocupau o parcela din terenul reclamantei. Raportul de expertiza a fost depus la dosar la data de 7 iunie 1995. La data de 4 octombrie 1995, paratii au formulat obiectii la raportul de expertiza, considerand ca expertul nu luase in considerare planurile ce insoteau procesele-verbale de punere in posesie a partilor in litigiu. Asadar, instanta a dispus ca expertul sa prezinte un supliment la raportul de expertiza.
6. La data de 24 aprilie 1996, Judecatoria Pitesti a constatat ca Judecatoria Costesti (judecatoria) era instanta competenta din punct de vedere teritorial si, prin urmare, a trimis cauza acestei instante.
7. Prin Sentinta din data de 28 octombrie 1996, judecatoria a admis actiunea si i-a obligat pe P.F. si P.A. sa ii restituie reclamantei un teren in suprafata de 166 m2, astfel cum a fost stabilit in raportul de expertiza trimis de expertul Z.D. Prin aceeasi sentinta, instanta a dispus ca paratii sa ii plateasca reclamantei cheltuielile de judecata .
8. P.A. a introdus apel, sustinand ca nu ocupase terenul reclamantei si ca, dupa parerea sa, din raportul de expertiza si din planul intocmit de expert reiesea ca era vorba de doua proprietati diferite.
9. Prin Decizia din data de 26 mai 1997, Tribunalul Arges (tribunalul) a respins apelul lui P.A., retinand ca din raportul de expertiza reiesea in mod clar ca acesta ocupa terenul reclamantei. Aceasta decizie a ramas definitiva prin nerecurare.
2. Demersurile in vederea executarii silite a Sentintei din data de 28 octombrie 1996
10. La data de 3 septembrie 1997, reclamanta a solicitat judecatoriei punerea in executare a Sentintei din data de 28 octombrie 1996. In aceeasi zi, instanta i-a admis cererea si a dispus executarea silita a sentintei respective. Prin urmare, a fost deschis un dosar de executare .
11. La data de 10 septembrie 1997, executorul judecatoresc insarcinat cu executarea le-a cerut vecinilor reclamantei sa ii restituie acesteia terenul si sa ii plateasca cheltuielile de judecata stabilite prin sentinta in discutie, si aceasta in termen de o zi.
12. La data de 12 septembrie 1997, P.A. a consemnat la casa de economii si consemnatiuni, la dispozitia reclamantei, suma datorata pentru cheltuielile de judecata . Executorul a intocmit in aceeasi zi un proces-verbal care atesta aceasta plata .
13. Dintr-o adresa nedatata, redactata de executor si depusa la dosarul de executare, reiese ca la data de 22 ianuarie 1998 reclamanta ii ceruse sa ii oblige pe vecinii sai sa mute un gard care era amplasat pe terenul in discutie. Executorul i-a reamintit cu aceasta ocazie ca Sentinta din 28 octombrie 1996 nu cuprindea o astfel de obligatie in sarcina vecinilor. In consecinta, partea interesata a refuzat sa fie pusa in posesie daca gardul nu avea sa fie mutat. Executorul i-a sugerat apoi sa sesizeze instantele cu o actiune avand ca obiect obligatia de a face referitoare la mutarea gardului respectiv.
14. Reclamanta nu contesta faptele retinute de expert in aceasta adresa.
15. La data de 16 februarie 1998, aceasta a sesizat judecatoria cu actiunea sugerata de executor (paragraful 36 de mai jos).
16. La data de 18 decembrie 1998, in urma unei noi cereri a reclamantei, executorul i-a somat pe vecini sa ii restituie terenul.
17. La data de 14 ianuarie 1999, reclamanta a solicitat judecatoriei continuarea executarii silite.
18. In urma mai multor plangeri ale reclamantei impotriva executorului, la data de 1 martie 1999, tribunalul a informat-o ca acesta din urma era obligat sa respecte dispozitivul sentintei in cauza. Prin urmare, in masura in care partea interesata intelegea sa solicite si mutarea gardului amplasat pe terenul sau, ea trebuia sa obtina o alta hotarare judecatoreasca definitiva in acest sens.
19. Prin Adresa din data de 25 martie 1999, Curtea de Apel Pitesti (curtea de apel) a informat-o pe reclamanta despre faptul ca cererea sa referitoare la schimbarea executorului nu era justificata. Prin aceeasi adresa, curtea de apel a insistat asupra faptului ca executorul judecatoresc nu putea proceda la mutarea gardului, avand in vedere ca sentinta ce trebuia executata nu prevedea o asemenea obligatie .
20. La data de 11 aprilie 1999, P.A. a introdus la judecatorie o contestatie la executare si a solicitat suspendarea executarii pana la analizarea contestatiei sale. Acesta arata ca o a doua procedura intre parti era pendinte.
21. La data de 28 iunie 1999, P.A. a solicitat instantei sa suspende analizarea contestatiei sale, pe motivul ca solutia celei de-a doua proceduri putea avea o influenta asupra solutiei ce avea sa fie adoptata in procedura referitoare la contestatie. In aceeasi zi, cererea sa a fost admisa, iar analizarea contestatiei a fost suspendata.
22. La data de 4 septembrie 2000, judecatoria a constatat perimarea contestatiei.
23. La data de 13 octombrie 2000, reclamanta a solicitat instantei sa continue executarea silita. Ea arata ca executarea fusese, desigur, suspendata temporar din cauza contestatiei formulate de parati, insa intre timp contestatia respectiva se perimase.
24. La data de 1 iunie 2005, reclamanta i-a trimis un memoriu Presedintelui Romaniei, solicitandu-i asistenta in vederea solutionarii problemelor pe care le avea cu vecinii sai. Din afirmatiile reclamantei, care nu a furnizat o copie a acestui memoriu, reiese ca prin acesta ea solicita atat executarea Sentintei din data de 28 octombrie 1996, cat si executarea Sentintei din data de 12 iunie 2001 (paragraful 39 de mai jos). Administratia Prezidentiala a trimis memoriul la prefectura, care, la data de 7 iulie 2005, a invitat Primaria Costesti sa analizeze situatia reclamantei. Conform afirmatiilor reclamantei, primaria i-a recomandat sa se adreseze unui executor judecatoresc.
3. Cererea de revizuire a Sentintei din 28 octombrie 1996
25. La o data neprecizata, vecinii reclamantei au sesizat Parchetul de pe langa Judecatoria Costesti (parchetul) cu o plangere penala indreptata impotriva expertului Z.D., pe care il acuzau ca ar fi comis infractiunea de marturie mincinoasa in raportul de expertiza pe care il redactase. La data de 8 august 2001, parchetul a dispus neinceperea urmaririi penale pe motivul ca termenul de prescriptie a raspunderii penale expirase. Solutia le-a fost comunicata vecinilor reclamantei la data de 15 august 2001.
26. La data de 17 septembrie 2001, P.A. si mostenitorii lui P.F. (paragraful 36 de mai jos) au sesizat judecatoria cu o cerere de revizuire a Sentintei din 28 octombrie 1996, intemeiata pe art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila, pe motivul ca expertul mentionat mai sus a comis infractiunea de marturie mincinoasa.
27. Expertul V.C. a intocmit un raport de expertiza in care constata ca P.A. si P.F. nu ocupasera nicio parte din terenul reclamantei. Expertul a constatat ca existau diferente intre dimensiunile terenului, asa cum au fost retinute de expertul Z.D., si propriile sale masuratori; de asemenea, a observat ca aceste diferente se datorau faptului ca primul expert nu tinuse cont de dimensiunile inscrise in planurile ce insoteau procesele-verbale de punere in posesie a partilor in litigiu; V.C. a considerat in plus ca el folosise aparate de masurare si de calcul mai performante decat Z.D.
28. La data de 26 noiembrie 2001, reclamanta a recuzat-o pe judecatoarea M.B. pe motiv ca aceasta pronuntase si Sentinta din data de 12 iunie 2001. Aceasta cerere a fost respinsa la data de 11 decembrie 2001 de catre judecatoarea A.D. pe motiv ca revizuirea se referea la Sentinta din data de 28 octombrie 1996, care nu fusese pronuntata de judecatoarea M.B.
29. La data de 29 ianuarie 2002, expertul Z.D. a invocat tardivitatea cererii de revizuire, considerand ca termenul prevazut de lege in acest sens incepea sa curga de la data la care fusese comisa infractiunea de marturie mincinoasa. La randul sau, reclamanta a considerat ca cererea de revizuire era tardiva. Printr-o incheiere de sedinta pronuntata in aceeasi zi, instanta a respins exceptia, retinand pe baza unei interpretari gramaticale a prevederii legale respective ca acest termen nu incepea sa curga decat de la data la care s-au cunoscut circumstantele care faceau imposibila constatarea infractiunii pe cale penala, si nu incepand de la data la care fusese comisa infractiunea. Incheierea de sedinta cuprindea urmatoarele in partea sa relevanta:
"Daca am admite ipoteza invocata de [Z. D.], textul legii ar ramane fara obiect .
Pe de alta parte, daca facem o interpretare gramaticala a prevederii in discutie, putem constata ca pronumele demonstrativ A�acesteaA�, folosit la plural, inlocuieste substantivul A�circumstanteleA�, si nu substantivul A�infractiuneaA�."
30. Prin Sentinta din data de 23 iulie 2002, judecatoria a retinut ca expertul comisese infractiunea de marturie mincinoasa, a admis cererea de revizuire si a respins actiunea in revendicare. Instanta a constatat in primul rand ca la data de 8 august 2001 fusese dispusa neinceperea urmaririi penale cu privire la expertul Z.D. pe motiv de prescriptie si ca aceasta solutie le fusese comunicata vecinilor reclamantei la data de 15 august 2001. Apoi instanta a statuat, in temeiul art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila, ca expertul Z.D. comisese infractiunea de marturie mincinoasa, in masura in care nu luase corect in considerare dimensiunile terenului; in plus, intentia ca element subiectiv al infractiunii era dovedita prin neconcordanta dintre situatia reala, asa cum era prezentata in expertiza realizata de expertul V.C., si cea descrisa in expertiza initiala. Prin aceeasi sentinta, instanta i-a condamnat pe expertul Z.D. si pe reclamanta la plata cheltuielilor de judecata ale vecinilor.
31. Aceasta sentinta, pronuntata de judecatoarea M.B., a fost mentinuta prin Decizia din 21 februarie 2003 a tribunalului, care a respins apelul reclamantei si pe cel al expertului Z.D. Confirmand temeinicia sentintei in ceea ce priveste motivele deja retinute, tribunalul a constatat in plus ca linia de delimitare dintre cele doua proprietati, asa cum fusese propusa de primul expert, trecea pe sub casa si grajdul vecinilor reclamantei.
32. Recursurile formulate de aceasta si de expertul Z.D. au fost, de asemenea, respinse prin Decizia din data de 30 iunie 2003 a curtii de apel. Reclamanta si Z.D. au fost obligati la plata cheltuielilor de judecata suportate de vecini cu ocazia celor doua cai de atac. In ceea ce priveste existenta infractiunii de marturie mincinoasa, curtea de apel a statuat ca judecatoria administrase probe relevante in temeiul carora se stabilisera corect faptele; in plus, tinand cont de faptul ca Z.D., in calitatea sa de expert, se deplasase la fata locului si identificase terenurile partilor in litigiu, acesta nu putea pretinde ca nu avusese cunostinta de faptul ca linia de delimitare pe care o propusese trecea pe sub constructiile vecinilor.