Hotararea CEDO in Cauza Velcea si Mazare impotriva Romaniei

134. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 8 din acest punct de vedere. Curtea ia totusi act cu interes de modificarea legislativa recenta referitoare la clauza privind nedemnitatea succesorala in noul Cod civil roman (vezi paragraful 77 din dreptul intern relevant), modificare ce merge in acelasi sens cu cel al rationamentului sau expus mai sus.

B. Asupra capatului de cerere intemeiat pe ineficienta anchetei penale

135. Curtea constata ca aceasta parte a cererii nu este vadit neintemeiata in sensul art. 35 A� 3 din Conventie si ca nu este incident niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarata admisibila.

136. Cu toate acestea, tinand cont de concluziile sale bazate pe prevederile art. 2 (paragrafele 106-114 de mai sus), Curtea nu considera necesar sa analizeze separat acest capat de cerere pe fond .

III. Asupra pretinsei incalcari a art. 5 din Conventie

137. Invocand art. 5 din Conventie, reclamantul denunta si impunitatea de care a beneficiat George L. pentru pretinsa sechestrare a fiicei sale in preziua decesului ei.

138. Avand in vedere incalcarea art. 2 din Conventie pe care a constatat-o in cazul de fata (vezi paragrafele 106-114 de mai sus), Curtea considera ca a analizat chestiunile juridice principale ridicate de cerere, in masura in care ea se refera la evenimentele care au dus la decesul fiicei reclamantului. Tinand cont de totalitatea faptelor cauzei, Curtea considera, asadar, ca nu se impune sa statueze separat asupra capatului de cerere intemeiat de reclamant pe art. 5, in ceea ce o priveste pe defuncta (vezi Kamil Uzun impotriva Turciei, nr. 37.410/97, A� 64, 10 mai 2007; Demirel si altii impotriva Turciei, nr. 75.512/01, A� 29, 24 iulie 2007; Mehmet si Suna Yigit impotriva Turciei, nr. 52.658/99, A� 43, 17 iulie 2007; Kapan si altii impotriva Turciei, nr. 71.803/01, A� 45, 26 iunie 2007).

IV. Asupra celorlalte pretinse incalcari ale Conventiei

139. In temeiul art. 6 din Conventie, reclamantul sustine ca procedura civila referitoare la partajul succesoral nu a fost echitabila. In opinia sa, instantele ar fi trebuit sa suspende solutionarea cauzei pentru ca autoritatile penale sa se pronunte asupra plangerilor sale de fals, uz de fals si furt indreptate impotriva ginerelui sau si a familiei acestuia. Curtea observa ca acest capat de cerere a fost formulat pentru prima data in scrisoarea reclamantului din 23 noiembrie 2000. Or, in speta, procedura de partaj succesoral a luat sfarsit prin decizia Curtii de Apel Bucuresti din 14 octombrie 1999. Rezulta ca acest capat de cerere este tardiv si trebuie respins, facand aplicarea art. 35 A�A� 1 si 4 din Conventie .

140. Reclamanta considera ca a avut loc o discriminare in modul in care a fost condusa ancheta penala deschisa dupa drama din 7 ianuarie 1993 si referitoare la infractiunile de furt, sechestrare, violare de domiciliu si omor. Aceasta discriminare ar tine de calitatea de politist a lui George L. Prin urmare, ar fi avut loc incalcarea art. 14 din Conventie coroborat cu art. 2. In ceea ce priveste acest capat de cerere, Curtea observa ca reclamanta se limiteaza la a denunta caracterul discriminatoriu al anchetei penale, fara a-si dovedi cu precizie plangerea. Mai mult, Curtea nu distinge nicio dovada de discriminare in conducerea anchetei. Rezulta ca aceasta parte a cererii trebuie respinsa ca vadit neintemeiata, in aplicarea art. 35 A�A� 3 si 4 din Conventie .

141. In observatiile lor din 4 octombrie 2006, reclamantii se considera victimele unui tratament discriminatoriu fata de mostenitorii ce dispun de o hotarare penala definitiva de condamnare a autorului unui omor, diferenta de tratament ce nu poate fi justificata de niciun motiv obiectiv, cu atat mai mult cu cat, in cazul de fata, chiar si o autoritate a statului a constatat ca Aurel A. era vinovat pentru decesul Tatianei A. In aceasta privinta, Curtea observa ca acest capat de cerere a fost formulat pentru prima data la data de 4 octombrie 2006. Or, in speta, procedura de partaj succesoral s-a incheiat cu decizia Curtii de Apel Bucuresti din 14 octombrie 1999. Rezulta ca acest capat de cerere este tardiv si trebuie respins in conformitate cu art. 35 A�A� 1 si 4 din Conventie .

142. In final, in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantii considera ca refuzul instantelor de a le atribui locuinta ce apartinuse Tatianei A. si sotului ei reprezinta o incalcare a dreptului partilor interesate de a se bucura de bunurile lor, in special din cauza ca, dupa decesul surorii sale, reclamanta a platit o parte din ratele lunare restante pentru apartament. In acest sens, Curtea observa ca acest capat de cerere a fost formulat pentru prima oara de reclamant in scrisoarea sa din 23 noiembrie 2000 si de reclamanta in scrisoarea sa din 6 februarie 2003. Or, in speta, procedura de partaj succesoral s-a finalizat cu Decizia Curtii de Apel Bucuresti din 14 octombrie 1999. Rezulta ca si acest capat de cerere este tardiv si trebuie respins pentru a face aplicarea art. 35 A�A� 1 si 4 din Conventie .

V. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

143. Conform art. 41 din Conventie,

"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

144. Reclamantii solicita suma de 50.000 euro (EUR) fiecare pentru prejudiciul moral pretins cauzat de suferintele datorate lipsei de recunoastere si de reparatie, la nivel national, a incalcarilor drepturilor omului comise. Acestia invita Curtea sa tina cont de natura incalcarilor denuntate si de atitudinea autoritatilor romane responsabile cu ancheta penala in cauza.

145. Guvernul considera, in primul rand, ca nu a fost stabilita nicio legatura de cauzalitate intre pretinsul prejudiciu moral si pretinsele incalcari ale Conventiei. In plus, in opinia sa, o eventuala hotarare de condamnare din partea Curtii ar constitui, in sine, o reparatie suficienta pentru reclamanti. Ca un argument final, sumele solicitate de partile interesate ar fi excesive.

146. Statuand in echitate si tinand cont de sumele acordate in cauze de acelasi tip si de incalcarile pe care le-a constatat, Curtea ii acorda reclamantului 15.000 EUR, iar reclamantei 8.000 EUR, cu titlu de daune morale, la care se adauga orice suma ce ar putea fi datorata ca impozit pentru aceste sume.

B. Cheltuieli de judecata

147. Reclamantii mai solicita 7.550 EUR pentru cheltuielile de judecata angajate in fata Curtii, suma pe care o detaliaza astfel:

a) 7.500 EUR pentru onorariul avocatei lor in fata Curtii, conform unei conventii incheiate la data de 19 aprilie 2006 si in care s-a stipulat si faptul ca suma acordata de Curte pentru cheltuielile de judecata sa ii fie platita direct avocatei; suma mentionata mai sus reprezinta 71 de ore de munca efectuate de aceasta;

b) 50 EUR ca suma fixa, pentru cheltuieli administrative.

148. Guvernul constata ca reclamantii nu au depus niciun document justificativ pentru a-si dovedi cererile, pe care, de altfel, le considera excesive. Daca ne uitam la data incheierii conventiei, avocata reclamantilor pare sa fi redactat numai observatiile referitoare la cererea de satisfactie echitabila; tariful orar al onorariului ar fi excesiv si nejustificat, mai ales in comparatie cu sumele solicitate in alte cauze, adica 40 EUR pe ora (Natchova si altii impotriva Bulgariei, nr. 43.577/98 si 43.579/98, A� 185, 26 februarie 2004, Anguelova impotriva Bulgariei, nr. 38.361/97, A� 174, CEDO 2002-IV, si Velikova impotriva Bulgariei, nr. 41.488/98, A� 103, CEDO 2000-VI).

149. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care li s-au stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. In speta, avand in vedere criteriile mentionate si faptul ca reclamantii au beneficiat de asistenta judiciara, Curtea le acorda pentru cheltuieli de judecata suma de 6.000 EUR, ce ii va fi platita direct doamnei avocat Popescu.

C. Dobanzi de intarziere

150. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii de intarziere sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

C U R T E A

1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste capetele de cerere ale reclamantilor intemeiate pe art. 2 si 5 din Conventie si capatul de cerere intemeiat de reclamant pe art. 8 din Conventie referitor la refuzul instantelor de a constata nedemnitatea succesorala a lui Aurel A. si inadmisibila in rest;

2. hotaraste ca a avut loc incalcarea laturii procedurale a art. 2 din Conventie;

3. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 8 din Conventie, in ceea ce priveste refuzul instantelor de a constata nedemnitatea succesorala a lui Aurel A., in masura in care capatul de cerere se refera la reclamant;

4. hotaraste ca nu este necesar sa se pronunte separat asupra capatului de cerere intemeiat pe art. 5 din Conventie;

5. hotaraste:

a) ca statul parat sa plateasca, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 A� 2 din Conventie, urmatoarele sume, care sa fie convertite in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii:

(i) reclamantului, 15.000 EUR (cincisprezece mii euro), plus orice suma care ar putea fi datorata drept impozit, cu titlu de daune morale;

(ii) reclamantei, 8.000 EUR (opt mii euro), plus orice suma care ar putea fi datorata drept impozit, cu titlu de daune morale;