Hotararea CEDO in Cauza Mitrea impotriva Romaniei

IN DREPT

I. Pretinsa incalcare a art. 6 A� 1 din Conventie

15. Reclamantul s-a plans de anularea deciziilor definitive din 1 aprilie 2002 si 17 iunie 2002, precum si de faptul ca procedurile au fost inechitabile, in conditiile in care caile extraordinare de atac au fost admise, desi acestea nu indeplineau criteriile de admisibilitate. El a invocat art. 6 A� 1 din Conventie, care, in partile relevante, dispune astfel:

"Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil (...) de catre o instanta..."

A. Admisibilitatea

1. Procedura impotriva societatii I.W.

16. Curtea reitereaza ca obiectivul termenului de 6 luni prevazut de art. 35 este de a promova securitatea juridica asigurand faptul ca procedurile care intra sub incidenta Conventiei sunt tratate intr-un termen rezonabil si ca deciziile pronuntate nu pot fi contestate in mod continuu. Aceasta regula ofera, de asemenea, eventualului reclamant timp suficient pentru a decide daca sa introduca o plangere si, in caz afirmativ, pentru a se decide asupra capetelor de cerere si asupra argumentelor specifice pe care intelege sa le ridice (a se vedea, printre altele, Worm impotriva Austriei, Hotararea din 29 august 1997, Culegere de hotarari si decizii 1997-V, p. 1.534, p. 1.547, A�A� 32-33).

17. Curtea retine ca procedura impotriva societatii I.W. s-a incheiat cu Hotararea definitiva din data de 30 septembrie 2002. In conditiile in care nu este posibil sa se stabileasca data la care aceasta hotarare a devenit disponibila partilor, Curtea observa ca la data de 18 decembrie 2002, cel mai tarziu, reclamantul trebuia sa fi cunoscut continutul hotararii. La acea data, el a solicitat procurorului general introducerea unui recurs in anulare impotriva acesteia. Rezulta ca, introducand prezenta cerere la data de 11 iulie 2003, reclamantul nu a respectat termenul de 6 luni prevazut de Conventie .

18. In consecinta, aceasta parte a cererii este tardiva si trebuie respinsa conform art. 35 A�A� 1 si 4 din Conventie .

2. Procedura impotriva societatii M.

19. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 A� 3 din Conventie . De asemenea, Curtea constata ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil.

B. Fondul

1. Argumentele partilor

20. Guvernul a sustinut ca exista cateva aspecte care disting aceasta cauza de cauzele Brumarescu impotriva Romaniei ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII) si Androne impotriva Romaniei (nr. 54.062/00, 22 decembrie 2004), in care Curtea a stabilit ca prin desfiintarea unei hotarari definitive s-a incalcat dreptul reclamantului la un proces echitabil. Guvernul a aratat ca niciun oficial al statului nu a intervenit in cauza, in conditiile in care calea extraordinara de atac a fost introdusa la instanta chiar de parat.

Mai mult, termenele pentru introducerea cererii erau clar precizate si au fost respectate. In final, instanta care a examinat contestatia in anulare a fost aceeasi cu cea care a pronuntat decizia definitiva, si nu o instanta superioara cu atributii de supervizare.

21. Guvernul a afirmat ca eroarea materiala comisa, si anume ignorarea unor probe importante, a reprezentat o lacuna procedurala foarte serioasa care a dus la o solutionare eronata a cauzei.

22. Reclamantul a sustinut ca Tribunalul Maramures analizase aceleasi argumente atat in cadrul apelului, cat si al contestatiei in anulare si a reiterat ca, in opinia sa, societatea nu avea locus standi pentru a introduce contestatia in anulare.

2. Aprecierea Curtii

23. Curtea reitereaza ca, in conformitate cu jurisprudenta sa constanta, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 A� 1 trebuie interpretat in lumina preambulului Conventiei, care consacra, printre altele, preeminenta dreptului ca parte a mostenirii comune a partilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale suprematiei dreptului este principiul securitatii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci cand instantele au pronuntat o solutie definitiva, solutia lor sa nu poata fi repusa in discutie (Brumarescu, citata mai sus, A� 61).

24. Securitatea juridica implica respectul pentru principiul res judicata (ibid., A� 62), care constituie principiul caracterului definitiv al hotararilor judecatoresti. Acest principiu subliniaza ca nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotarari definitive si obligatorii doar pentru a obtine o noua rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instantelor superioare ar trebui utilizata pentru a corecta erorile judiciare, si nu pentru a se ajunge la o noua examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratata ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista doua puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare. O indepartare de la acest principiu este justificata doar cand devine necesara ca urmare a unor circumstante avand un caracter substantial si obligatoriu (a se vedea Ryabykh impotriva Rusiei, nr. 52.854/99, A� 52, CEDO 2003-IX).

25. Totusi, cerintele principiului securitatii juridice nu sunt absolute. Curtea insasi recomanda uneori redeschiderea unor proceduri drept cea mai potrivita masura reparatorie atunci cand procedurile interne nu au corespuns cerintelor art. 6 (a se vedea, printre altele, Lungoci impotriva Romaniei, nr. 62.710/00, A� 56, 26 ianuarie 2006).

In orice caz, puterea de a initia si de a derula o procedura de revizuire ar trebui exercitata de catre autoritati in asa fel incat sa asigure, in cel mai inalt grad posibil, un echilibru intre interesele aflate in joc (a se vedea, mutatis mutandis, Nikitin impotriva Rusiei, nr. 50.178/99, A� 57, CEDO 2004-VIII).

26. In cele din urma, Curtea observa ca, in cazul procedurilor de revizuire rusesti, Comitetul Ministrilor si-a exprimat ingrijorarea fata de faptul ca aceeasi instanta a actionat succesiv ca instanta de casare si apoi ca instanta intr-o cale extraordinara de atac in aceeasi cauza si a subliniat ca instanta ar trebui sa fie capabila sa corecteze toate erorile din hotararile instantelor inferioare intr-un singur set de proceduri, astfel incat recurgerea ulterioara la calea extraordinara de atac sa fie intr-adevar exceptionala, in cazul in care s-ar mai impune [Rezolutia interimara ResDH (2006), citata in Nelyubin impotriva Rusiei, nr. 14.502/04, A� 17, 2 noiembrie 2006].

27. Revenind la faptele cauzei prezente, Curtea observa ca decizia definitiva si irevocabila din 17 iunie 2002 a fost favorabila reclamantului si a considerat ca argumentele invocate de debitor si acceptate de prima instanta pentru a justifica neindeplinirea obligatiei erau irelevante. Totusi, aceeasi instanta a admis contestatia in anulare cu motivarea ca ultima instanta nu analizase acele mijloace de proba .

28. In lumina intregului material avut la dispozitie si in masura in care Curtea este competenta sa examineze procedurile interne, ea considera ca acestea nu au dezvaluit nicio aparenta de arbitrar cu privire la modul in care instantele au examinat cauza, astfel incat sa se justifice redeschiderea procedurii (a se vedea Garcia Ruiz impotriva Spaniei [MC], nr. 30.544/96, A� 28, CEDO 1999-I, si Brualla Gomez de la Torre impotriva Spaniei, Hotararea din 19 decembrie 1997, Culegere 1997-VIII, p. 2.955, A� 31; a se vedea, de asemenea, paragraful 25 de mai sus).

In ciuda argumentelor Guvernului in sens contrar, Curtea considera ca acest caz este unul tipic in care exista puncte de vedere diferite ale instantelor cu privire la admisibilitatea si la relevanta mijloacelor de proba prezentate, ceea ce, in actuala cauza, nu justifica desfiintarea unei hotarari definitive si obligatorii.

29. Mai mult, avand in vedere circumstantele cauzei, Curtea nu considera ca prezinta o relevanta deosebita faptul ca cererea de contestatie in anulare a fost introdusa chiar de catre una dintre parti, de vreme ce, in opinia sa, instanta interna a utilizat oportunitatea creata prin aceasta cerere pentru a reexamina mijloacele de proba si pentru a desfiinta hotarari definitive si obligatorii (a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis, Androne, A�A� 17 si 19, citata mai sus). Pentru aceleasi motive, Curtea nu va mai analiza argumentul reclamantului potrivit caruia societatea nu avea locus standi pentru a introduce contestatia in anulare.

30. Consideratiile anterioare sunt suficiente pentru a-i permite Curtii sa concluzioneze ca, prin posibilitatea desfiintarii deciziei definitive din data de 17 iunie 2002 (astfel cum a fost modificata la data de 12 septembrie 2002), autoritatile nu au respectat un echilibru intre interesele aflate in joc si, astfel, dreptul reclamantului la un proces echitabil a fost incalcat.

In consecinta, a existat o incalcare a art. 6 A� 1 din Conventie .

II. Aplicarea art. 41 din Conventie

31. Art. 41 din Conventie prevede:

"In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

32. La data de 24 martie 2008, reclamantul a solicitat 32.693 euro (EUR), cu titlu de daune materiale, reprezentand daunele cominatorii stabilite prin decizia definitiva din data de 17 iunie 2002 pentru perioada cuprinsa intre 3 februarie 2000 si 31 martie 2008. El a solicitat, de asemenea, 31.538 EUR cu titlu de daune morale.

In cele din urma, el a formulat cereri suplimentare pentru prejudiciul pe care l-ar fi suferit ca urmare a casarii deciziei definitive din 1 aprilie 2002.

33. Guvernul a aratat ca in aceasta cauza debitorul este o entitate privata, iar statul nu ar trebui sa fie considerat responsabil pentru faptul ca societatea M. nu a platit, in masura in care singura obligatie a statului in aceasta materie este de a pune la dispozitia creditorului un mecanism de executare silita efectiv. Mai mult, Guvernul a reiterat ca singurul capat de cerere invocat de reclamant este cel cu privire la art. 6 A� 1 si ca niciun capat de cerere referitor la respectarea dreptului de proprietate nu a fost comunicat Guvernului.

In cele din urma, Guvernul a considerat ca nu exista nicio legatura de cauzalitate intre capetele de cerere formulate in fata Curtii si pretinsul prejudiciu moral suferit si a sustinut ca, in orice caz, solicitarile in aceasta privinta sunt excesive.

34. Curtea observa ca ea a stabilit anterior ca o sanctiune similara celei aplicate societatii M. in aceasta cauza nu poate fi executata direct, in conditiile in care partea interesata trebuie sa realizeze cuantificarea sa de catre instantele interne, pe baza prejudiciului efectiv suferit (a se vedea Gavrileanu impotriva Romaniei, nr. 18.037/02, A� 66, 22 februarie 2007). Curtea nu ar putea specula cu privire la rezultatul acestor proceduri. In consecinta, respinge aceasta solicitare.

35. Pe de alta parte, ea considera ca reclamantul trebuie sa fi suferit un prejudiciu moral si ii acorda cu acest titlu 3.000 EUR.

B. Cheltuieli de judecata

36. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 1.183 EUR cu titlu de taxe de timbru si 317 EUR cu titlu de cheltuieli pentru traducere, tehnoredactare si copiere. El a informat Curtea ca se afla in imposibilitatea de a prezenta facturi, deoarece nu a pastrat chitantele pentru costurile suportate de-a lungul procedurilor. El a prezentat facturi pentru plata, la data de 24 martie 2008, a 1.000 lei romanesti noi (RON) pentru traduceri si 84 RON pentru timbre postale.

37. Guvernul a argumentat ca reclamantul nu a dovedit ca aceste cheltuieli au fost efectiv realizate si a aratat ca, pentru acelasi motiv, cele doua facturi nu ar putea fi luate in considerare de catre Curte .

38. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecata numai in masura in care se dovedeste ca acestea au fost in mod real si necesar suportate si sunt rezonabile ca suma. In prezenta cauza, Curtea observa ca cele doua facturi sunt datate 24 martie 2008, aceasta fiind si data la care observatiile reclamantului au fost trimise la Curte . Aceste costuri trebuie sa aiba o legatura cu prezenta procedura . In consecinta, avand in vedere informatiile disponibile si criteriile mentionate mai sus, Curtea considera rezonabil sa acorde suma de 500 EUR care acopera toate costurile si cheltuielile .

C. Dobanzi moratorii

39. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,